…devine dosar penal

Viorel Dolha [alte articole din rubrica "Români uitati"]

ÎN SERBIA românii trăiesc în două comunităţi cărora li se aplică standarde diferite în ce priveşte dreptul la păstrarea identităţii.

La nord de Dunăre (in Voivodina) trăiesc 30.000 unde reprezintă 2% din populaţia provinciei fiind majoritari în doar 17 sate. Au aici biserici şi dreptul la şcoală şi presă în limba română.

La sud de Dunăre trăiesc după recensământul din 2002 peste 45.000 români şi valahi, deci cu 50% mai mulţi în mod oficial decât în Voivodina. Chiar analişti sârbi spun însă că este vorba de 10-20 ori mai mulţi în realitate. Aceşti români numiţi timoceni nu au dreptul nici măcar la un cuvânt în limba lor în şcoli, biserici sau presă. Din judeţele Branicevo, Bor, Pomoravlie şi Zaiecear deţinem o listă cu 150 de localităţi populate exclusiv cu români. Acest lucru se poate verifica la faţa locului:

Judeţul Branicevo
- Plasa VELIKO GRADISTE: Doljasnica, Topolovnik, Cesljeva Bara, Durakovo, (V.Gradiste, Ram);
- Plasa GOLUBAC: Brnjica, Dvoriste, Zitkovica, Krivaca, Kurdes, Snegotin, (Golubac);
- Plasa ZABARI: Vitezevo, Kocetin, Mirijevo, Porodin, Svinjarevo, Polatina, Ticevac, (Vlaski Do, Zabari);
- Plasa ZAGUBICA: Breznica, Laznica, Milanovac, Osanica, Seliste, Sige, (Bliznak, Zagubica, Krepoljin, Medvedica);

- Plasa KUCEVO: Blagojev Kamen, Brodica, Bukovska, Voluja, Vukovic, Duboka, Kacna, Ljesnica, Mustapic, Neresnica, Radenka, Rakova Bara, Sena, Srpce, Turija, Ceremosnja, Cerovica, Sevica, (Kucevo);
- Plasa MALO CRNICE: Aljudovo, Vrbnica, Zabrega, Kobilje, Kravlji Do, (Veliko Selo, Sljivovac);
- Plasa PETROVAC NA MLAVI: Busur, Vitovnica, Dubocka, Zdrelo, Kladurovo, Leskovac, Manastirica, Melnica, Orljevo, Ranovac, Rasanac, Stamnica, Slarcevo, (Bosnjak, Oreskovica, Pankovo, Petrovac);
- Plasa POZAREVAC: Ostrovo, Recica, (Kostolac, Pozarevac, Poljana);

Judeţul Pomoravlje
- Plasa DESPOTOVAC: Beljajka, Jasenovo, Resavica Selo, (Despotovac, Zibilje, Lipovica);
- Plasa JAGODINA: Dobra Voda;
- Plasa SVILAJNAC: Bobovo, Macevac, Prostinac, Subotica, (Dubnica, Svilajnac, Troponje);
- Plasa CUPRIJA: Batinac, Bigrenica, Vlaska, Isakovo, (Cuprija, Supska);

Judeţul Bor
- Plasa BOR: Brestovac, Bucije, Gornjane, Zlot, Krivelj, Luka, Metovnica, Ostrelj, Slatina, Tanda,Topla, Sarbanovac, (Bor);
- Plasa KLADOVO: Brza Palanka, Vajuga, Velesnica, Velika Vrbica, Velika Kamenica, Grabovica, Davidovac, Kladusnica, Korbovo, Kostol, Kupuziste, Ljubicevac, Mala Vrbica, Manastirica, Milutinovac, Novi Sip, Podvrska, Reka, Recica, Rtkovo, Tekija, (Kladovo, Petrovo Selo);
- Plasa MAJDANPEK: Boljetin, Vlaole Golubinje, Debeli Lug, Jasikovo, Klokocevac, Leskovo, Miroc, Mosna, Rudna Glava, Topolnica, Crnajka, (Donji Milanovac, Majdanpek);
- Plasa NEGOTIN: Bukovce, Veljkovo, Vratna, Dupljane, Dusanovac, Zlokuce, Jabukovac, Kobisnica, Kovitlovo, Mala Kamenica, Malajnica, Milosevo, Mihajlovac, Mokranje, Plavna, Prahovo, Radujevac, Samarinovac, Slatina, Srbovo, Urovica, Crnomasnica, (Negotin);

Judeţul Zajecar
- Plasa BOLJEVAC: Bacevica, Bogovina, Valakonje, Dobro Polje, Osnic, Podgorac, Savinac, (Boljevac, Lukovo, Mali Izvor);
- Plasa ZAJECAR: Vel. Iasikovo, Vel. Jasenovac, Gamzigrad, Glogovica, Gradskovo, Dubocane, Lubnica, Mala Jasikova, Mali Jasenovac, Nikolicevo, Prlita, Tabakovac, Halovo, Cokonjar, Sipikovo, Sljivar, (Grljan, Zajecar).

În 4 ianuarie 2006, la invitaţia mea, au fost oaspeţi ai Aradului preotul român Boian Alexandrovici (foto) din satul Malainiţa din Timocul sârbesc şi Saşa Iovanovici din satul Velika Iasikova preşedinte al asociaţiei culturale române Curcubeul din aceeaşi zonă.

Au fost primiţi de episcopul Timotei Seviciu care i-a îmbărbătat şi i-a sfătuit să lucreze în continuare pentru împlinirea datoriei pe care o au faţă de neamul din care fac parte, a datoriei pe care o au faţă de statul în care trăiesc, sperând că se va găsi înţelegerea cuvenită la biserica soră sârbă. Episcopul Seviciu face parte din comisia bisericească de dialog româno-sârbă.

Au mai fost primiţi de subprefectul judeţului Arad Horvat Levente care le-a promis că va ridica problema românilor timoceni în întâlnirile pe care le va avea cu oficiali sârbi şi că va transmite doleanţele lor ministerului de externe şi departamentului pentru românii de peste hotare.

Parlamentarii arădeni Mihai Calimente şi Constantin Igaş au dat asigurări că vor ridica din nou în parlament această chestiune înaintea datei de 17 februarie când preotul Boian este chemat iar la tribunal. Aceeaşi promisiune a făcut-o şi europalamentara Monica Ridzi. Vor urgenta şi votarea legii românilor de peste hotare, un proiect generos al alianţei DA de prea mult timp aşteptat de românii de pretutindeni.

Dumnezeu nu ştie româneşte

La sediul PNL Arad au ţinut o conferinţă de presă la care am aflat motivul pentru care unii sârbi văd un pericol într-o bisericuţă românească. Părintele Boian este şi iconom stavrofor protoiereu ortodox român de ,,Dacia Ripensis” (fosta Dacie aureliană de la sud de Dunăre) din 5 iunie 2005 şi devine în mod sigur un precedent în zona Timocului. Deja a mai fost solicitat de conaţionalii săi şi a sfinţit încă două locuri în care se vor ridica alte biserici ortodoxe române (Isakova plasa Ciupria şi Prostinaţ plasa Svilainaţ) şi a fost hirotonisit ipodiacon Iel Buobu Lui încă un român timocean din Bigreniţa plasa Ciupria. Obsesia sârbilor naţionalişti este că ceea ce azi se întâmplă la Malainiţa, mâine se poate întâmpla în tot estul Serbiei. Vor să sugrume în faşă posibilitatea slujirii în limba română în bisericile ortodoxe din satele româneşti din Timoc.

Preotul Alexandrovici a pomenit de documente vechi din arhivele bisericilor din zonă în care în dreptul numelor localnicilor scria că sunt de etnie română. Mai târziu cei care nu au acceptat să fie trecuţi de etnie sârbă au fost înregistraţi ca valahi pentru a fi ascunşi României. După unele din aceste documente are copii, dar îi este teamă că multe vor fi distruse în viitor de cei care nu privesc cu ochi buni deşteptarea naţională a românilor timoceni. Ne-a vorbit într-o română necultivată, aşa cum vorbesc toţi din zona respectivă şi cum vorbesc la noi ţăranii bătrâni din Banat. Nu a urmat nici o şcoală românească. Este loial statului în care trăieşte. Poliţia din Negotin a obţinut o autorizaţie de demolare a bisericii ridicate de el şi de săteni. Oficialităţi locale sârbe au cerut la un moment dat intervenţia armatei împotriva satelor valahe. Episcopul sârb Iustin al Timocului este cel care dă tonul şi care face presiuni pentru ca singura biserică românească din zonă să fie ori demolată ori trecută sub jurisdicţia lui. Preotul român este purtat prin tribunale pe această temă. În dosarul penal nr. K-440/05 privind biserica Malainiţa a fost ultima dată citat in 12 dec 2005 la Tribunalul Negotin, procesul fiind amânat pe 17 feb 2006 ora 10. Dacă nu poate dărâma biserica, episcopul sârb Iustin vrea să o lase fără preot forţând mâna justiţiei locale să îl condamne. Igenios plan!

La un parastas ţinut la Kolograşi (mănăstire ridicată de Mircea cel Bătrân) în 21 mai 2005 în memoria morţilor de la Rovine, poliţia a interzis oficierea acestuia, iar un grup de sârbi au strigat obscenităţi şi s-au dedat la violenţe fizice. Românii au intentat proces.

După 1991 au început să apară şi în Timoc asociaţii politice şi culturale ale acestor fraţi ai noştri. Dincolo de dreptul de a înregistra oficial statutul nu au primit nici un drept. Nici măcar un oficil român de rang semnificativ nu a vizitat marea acesta de români. Formaţii culturale româneşti nu au voie să facă turnee acolo. Abecedare româneşti sunt confiscate de poliţie. Pe uşa sediului asociaţiei culturale Ariadnae Filum din Bor a fost scris în două rânduri ,,Marş din Serbia” şi desenate obscenităţi, iar în 6 iunie 2005 sparte ferestrele. România nu a luat poziţie.

Pentru sârbi zero înseamnă prea mult

Legea pentru minorităţi în Serbia este foarte generoasă. Prevede explicit dreptul la şcoală în limba maternă oriunde este un grup cât de mic de elevi de altă etnie, practicarea religiei în limba maternă, tăbliţe bilingve etc. Practic însă nimic nu a devenit realitate pentru românii din Timoc. În ce priveşte biserica tocmai am constatat cum se aplică generoasa legislaţie.

În ce priveşte cultivarea limbii materne în şcoală nu s-a permis nici măcar o oră de limbă română pe săptămână, în schimb, nici nu se va permite. De ce? În toamnă a venit în scris un refuz al ministerului de învăţământ din Serbia la cererile multor, multor părinţi din Slatina-Bor, Brestovaţ, Ranovaţ. Cu tupeu, ministrul sârb al educaţiei Slobodan Vuksanović proclama însă într-o conferinţă internaţională în 10 nov 2005 că Belgradul a satisfăcut toate cererile minorităţilor. Halal!

Când problema românilor din Timoc a ajuns pe masa Consiliului Europei, ministrul pentru minorităţi din Serbia Rasim Ljajic a început să dezinformeze cum că situaţia este roz. Ce tupeu poate avea acest om când sunt zero ore de limbă maternă şi zero biserici româneşti in Timoc care să aibă acordul guvernului sau al oficialilor locali. Mai mult, a susţinut la televiziunea sârbă că ,,guvernul de la Bucureşti nu sprijină textul rezoluţiei de la Consiliul Europei pe tema românilor din Timoc”. Sunt sigur că aceasta este o minciună. Nu văd cum Bucureştiul ar fi mulţumit de drepturile conaţionalilor din Timoc, care deşi cu 50% mai mulţi decât cei din Voivodina conform recensământului au practic zero drepturi.

Kristian Vagner (foto) este un tânăr prieten din Maidanpek. Este artist instrumental, rapsod popular, dar şi liderul unei mici formaţii de jaz. Mi-a trimis următoarele versuri ale sale amintindu-şi când bunica înaintea morţii i-a spus că el este român chiar dacă trăieşte în Serbia. Până atunci îl ferise să îi dezvăluie această identitate care acolo era egală cu un stigmat. Până la anii adolescenţei era convins că este etnic sârb vorbind însă în sat un grai local sârb şi nu un dulce grai românesc bănăţean.

Doina Timocului

Ţin minte mic când eram
Pe bunica ascultam.
Când în poală ea m-a pus
Şi vorbe dulci mi-a spus.
Mi-a cântat cântec de dor
Doina timocenilor:
Măi nepoate, floar’ de crin,
Cât pe lume vei trăi
Să te bată crucea mea
Dacă vei uita cândva
Limba noastră din bătrâni
Limba noastră de Români.

Aş mai adăuga versurile unui bocet de ,,petrecătură” din Timoc care se va fi auzit la moartea bunicii care singură l-a crescut în ultimii ani pe prietenul Kristian: ,,Şî să mérgi pé drum la vale /Pé drum lat nepulberat / Şuérînd şî chiotind / Să te-audă neamu al téu / Că te duci şî tu la él”.

Preşedintele Serbiei Boris Tadici a vizitat Bucureştiul şi comunitatea sârbă din Timişoara în 23-24 iunie 2005, dar nimeni nu i-a amintit despre problemele românilor din Serbia de est. Ungaria a demonstrat României că o ţară poate rămâne prietenă alteia chiar dacă reclamă des, cu consecvenţă şi cu toate prilejurile acordarea unor drepturi mai mari pentru conaţionalii săi. Să urmăm acest exemplu şi să solicităm Serbiei, dar şi organismelor care monitorizează Serbia şi tuturor instanţelor internaţionale acordarea drepturilor fireşti românilor timoceni. Trebuie demarat urgent procesul de introducere în şcolile de acolo a posibilităţii de a studia câteva ore de limbă română pe săptămână, iar la procesul din 17 februarie preotul Boian să ştie că îi suntem alături.