Iată ce se întâmplă când oamenii îşi cunosc istoria, credinţa şi originile:

Menora evreiască instalată la 11 decembrie în parcul Ştefan cel Mare din Chişinău a fost doborâtă la pământ de către un grup de enoriaşi ortodocşi.

Circa o sută de oameni, înarmaţi cu drapelele Republicii Moldova, cruci şi lozinci, au protestat în centrul Capitalei împotriva simbolului evreiesc instalat cu prilejul sărbătorii Hanuca. După ce au scandat lozinci antievreieşti, ei au smuls menora şi au înfipt în locul acesteia o cruce din lemn.

Protoiereul Anatolie Cibric de la Biserica „Sfânta Paraschiva”, împreună cu ceilalţi protestatari, au răsturnat-o lângă soclul lui Ştefan cel Mare.

„Noi suntem ortodocşi, suntem o ţară ortodoxă şi Ştefan cel Mare a apărat-o de tot soiul de jidovi, dar ei au venit şi au pus menora. Este o fărădelege, o îngăduinţă a puterii de stat de astăzi, care a permis aşa ceva într-o ţară ortodoxă. Eu fac apel, dacă sunteţi ortodocşi, sculaţi-vă şi spuneţi cuvântul vostru”, susţine protoiereul Anatolie Cibric.

(sursa: Unimedia)

Cinste vouă fraţilor, ne-aţi arătat ce înseamnă a fi români adevăraţi! Dacă şi bucureştenii ar fi avut curajul vostru, ruşinosul monument din ciment care a distrus un parc verde şi frumos, nu ar fi existat, precum nu ar fi existat nici pretenţiile la peste 4 miliarde de euro ca “despăgubiri” pentru lucruri care pur şi simplu nu s-au întâmplat în România niciodată.

Asta să ne fie răsplata pentru că am salvat evreii de la moarte, în vreme ce Horthy făcea ravagii în ţara vecină si in Ardealul ocupat? De ce am acceptat să fim culpabilizaţi de către nişte trădători de neam, pe când evreii cinstiţi au spus clar că ei ne datoreaza recunoştinţă nouă românilor?

“Rabinul sef al Romaniei, Alexandru Safran, marturiseste despre generozitatea romanilor fata de evrei. La Roma, in 1957, a fost publicat studiul Regional Development of the Jewish Population of Romania, avandu-l ca autor si pe Filderman, pres. “Comunitatii Evreilor din Romania” in perioada razboiului. La pagina 15, studiul reproduce o harta a Romaniei, indicandu-se teritoriile pierdute in anul 1940. Pe suprafata ramasa a Romniei autorii studiului au scris: “Acest teritoriu a avut 312.972 evrei in 1930. Pana la sfarsitul razboiului numarul lor a crescut la 355.972, adica cu 13,7%”. Explicatia consta in aceea ca Romania a fost un spatiu de refugiu pt. evreii din Polonia si Ungaria.”

“In Ungaria lui Horty, 63.000 de evrei au murit inca dinainte de ocuparea tarii nde catre armatele germane. Dintre acestia 42.000 de militari in companiile de munca, au fost ucisi sau au murit pe frontul din Rasarit, 20.000 au fost deportati in iulie august 1941 si ucisi la Kamenet-Podolsk, 1000 fiind asasinati intre ianuarie-februarie 1942 la Bacska, Delvidek. Dupa ocuparea tarii de catre nemti, pana la sfarsitul razboiului, au fost deportati cca 450.000 de evrei unguri.
In Romania si-au pierdut viata numai 166.000 de evrei, mai precis cei aflati in Transilvania de Nord, sub ocupatie MAGHIARA.”

(evreu-rus).

Cinste şi ţie, prietene evreu-rus! Ai arătat respect şi ne-părtinire, punând adevărul înaintea intereselor financiare meschine ale celor care au făcut un business din suferinţa înaintaşilor voştri! Cu evrei ca şi dumneata voi fi întotdeauna mândru să dau mâna! (Eufrosin)

Comentarii foarte interesante asupra acestui eveniment au aparut deja pe Lumea dupa Eufrosin.