Andrei Vartic, Chisinau

DUMINICA [17 iunie, data alegerilor locale in "Republica Moldova", n. red.] s-a ruinat democratic minciuna comunistă despre denumirea poporului Basarabiei. „Doamnelor şi domnilor, români, ruşi, ucraineni, evrei, găgăuzi…!”, iată formula de adresare pe care a folosit-o tânărul Dorin Chirtoacă (foto BBC) în trecuta campanie electorală. Este pentru prima dată când un politician basarabean a câştigat alegerile, şi încă cu o majoritate zdrobitoare, adresându-se electoratului cu termenul „român”. Astfel cei peste 61% din cetăţenii care l-au votat pe Dorin Chirtoacă, şi care până la urmă au debarcat comuniştii de la putere în aproape toate raioanele republicii Moldova, au demonstrat că românii sunt majoritari în cel mai sărac stat european, că din recensământul mincinos al lui Voronin, din dicţionarul lui Stati, ba chiar şi din pretinsa enciclopedie moldovenească nu a rămas nici măcar praf şi pulbere. Dar tot prin votul din 17 iunie 61% din electorat şi-a asumat şi răspunderea pentru ziua de mâine şi a Chişinăului, şi a întregii Basarabiii, străvechi pământ românesc.

Votul pentru Dorin Chirtoacă a mai fost un vot şi contra fricii instaurată de fostul şi actualul regim comunist, împotriva mizeriei geopolitice şi a economiei de corupţie, instaurată tot de comunişti, dar şi contra votului trădător din 4 aprilie 2005, în rezultatul căruia noi am rămas şi fără manualele de istorie a românilor, şi fără licee cu denumiri româneşti, şi cu sate depopulate, şi ne-am pricopsit şi cu o mulţime de monumente ale ocupantului ce ni-a sărăcit în 1940 şi ne-a îndepărtat cu vreo 70 de ani de contextul democratic şi economic vest-european. Asta ar fi a doua consecinţă a victoriei lui Dorin Chirtoacă la 17 iunie.

Da, Chişinăul este un mare oraş construit şi gestionat anapoda de comunişti. Majoritatea absolută a caselor au o arhitectură monstruoasă, apa este de proastă calitate, ţevile care aduc apa şi gazele, sunt vechi şi la limita puterii de funcţionare, staţii de epurare nu există, nu avem nici o stradă cu terasament european. Şi electricitatea e scumpă. Şi gazele vor deveni tot mai scumpe. Şi salariile bugetarilor sunt foarte mici. Şi problema transportului este ne-rezolvată, ambuteiajele fiind adevărat blestem peste chişinăuneni. Şi corupţia este de stat, şi cetăţenii aruncă hârtii, pungi de plastic, mucuri de ţigări etc, etc pe unde le pică (şi lângă fiecare nu poţi pune un măturător). Comportamentul celor care se îmbată la beţiile naţionale ale lui Voronin (şi nu numai) este extrem de urât; după o beţie ca asta Piaţa Marii Adunări Naţionale pute a urină săptămâni în şir…

Adică Dorin Chirtoacă, la tinereţea lui şi a echipei lui de consilieri, a ajuns primar peste o capitală ciumată şi în plan moral. El va mai trebui să conlucreze şi cu o guvernare coruptă, lacomă, agresivă şi incompetentă, care îi va pune beţe în roate la tot pasul (vine şi iarna, vine şi seceta, vin şi ploile torenţiale, vine şi noul an şcolar, vin şi marile sărbători naţionale), îi va închide accesul la resursele bugetare, la proiecte şi fonduri, ba şi la drumul spre România şi Uniunea Europeană.

Minunile pe domeniul administrării fără investiţii masive a unui mare oraş aflat în criză sunt aproape imposibile. Totul costă şi încă costă aşa de mult încât fără geniul administrativ al lui Dorin Chirtoacă (iar acesta se va developa doar în actul administrării Chişinăului), votul din 17 iunie, cum se şi vorbeşte deja în anturajul lui Voronin, va fi iar un fiasco al democraţiei în republica Moldova. Dacă primăria lui Dorin Chirtoacă nu va rezolva problemele grave ale Chişinăului într-un termen foarte scurt, adică până la alegerile parlamentare din 2009, gura mătăhăloasă a lui Voronin se va deschide cât hăul pentru a critica iar „democraţii şi românii” care „au distrus şi prihvatizat tăt”. Dar, tocmai în aceleaşi condiţii, suntem obligaţi să spunem că şi forţa tinerilor este uriaşă, că dorinţa lor de a realiza idealul european şi cel naţional în Basarabia pare a fi de neînvins.

Un adevăr istoric se mai cere amintit pentru însemnarea zilei de 17 iunie. După fiecare din biruinţele sale Ştefan cel Mare (şi el era mai tânăr decât Dorin Chirtoacă atunci când a fost proclamat Domnitor) ordona tuturor oştenilor post dur şi rugăciune neîntreruptă timp de trei zile. Chiar şi apa era interzisă. Chiar şi boii şi caii oştenilor îndurau foame şi sete în aceste zile. Documentele istorice arată că în timp ce oştenii se rugau, animalele răgeau şi nechezau necontenit, dar asta nu înmuia inima lui Ştefan. Victoria, scrie el în pisaniile preafrumoaselor biserici pe care le-a construit (şi pe care va trebui să le construiască şi Dorin Chirtoacă), aparţine lui Dumnezeu, nu lui, omului păcătos. Jertfa de după victorie, reflectată azi şi în geniu administrativ, şi în muncă istovitoare, şi în sacrificiu personal, şi în cinste, modestie, curaj şi demnitate, este prima pe care trebuie să o înveţe şi să-i înveţe şi pe alţii, tânărul primar al Chişinăului. Fiindcă fără jertfa de după victorie nici victoria nu poate fi. Fiindcă numai jertfa de după victorie ne va aduce şi alungarea democratică a comuniştilor de la putere, şi restituirea ţării de care aceştia ne-au lipsit.