“O, dragii mei, ati devenit o veste
La telefonul asteptarii mele
Si-aud ca nici o sansa nu mai este,
Ca ati murit azi noapte pe sosele…”
(”Moartea prietenilor”, Adrian Paunescu)

Eu ma grabesc, tu te grabesti, el se grabeste…

Se implinesc azi, 30 octombrie 2006, 14 ani de cand Ion (1954-1992) si Doina (1958-1992) Aldea-Teodorovici - autori si interpreti de muzica din “Republica Moldova” si patrioti romani - au pierit tragic in urma unui accident rutier – de fapt in conditii niciodata elucidate pe deplin - in apropiere de Urziceni, judetul Ialomita (România).

Ion Aldea-Teodorovici a activat din 1975 in formatia “Contemporanul”. Este autorul cantecelor “Inima mea e Moldova”, “Iubiti invatatori” (versuri S. Ghimpu), “Seara albastra” (versuri A. Ciocanu) s.a. A compus muzica pentru circa 30 de filme si spectacole teatrale. In anii miscarii de renastere nationale din Basarabia, a compus cantecele “Trei culori”, “Eminescu”, “Reaprindeti candela” s.a. A fost laureat al mai multor concursuri si festivaluri nationale si internationale.

Doina Aldea-Teodorovici a fost in anii studentiei dansatoare in ansamblul “Moldoveneasca”. Din 1982 se consacra muzicii de estrada, interpretand numeroase slagare si alte creatii muzicale de valoare artistica incontestabila. Evolueaza in filmul “Dragostea ce misca sori si stele”.

Post-mortem, ambilor li s-a conferit “Ordinul Republicii”, iar in Chisinau, pe strada Alexe Mateevici, a fost ridicat in 1999, in onoarea lor, un monument - un postament scund din granit, deasupra caruia este montat un bloc de marmura alba, care serveste drept soclu pentru sculptura in bronz. Sculptura produce impresia unei ascensiuni.

“Astazi, la Compania “Teleradio-Moldova” nu se mai difuzeaza “Trei culori”, “Limba Romana”, “Eminescu”, “Doua lacrimi gemene”, “Clopotul invierii” si alte cantece patriotice. Mai marii invoca diferite motive, ba ca nu mai sunt acele timpuri (care?), ba ca nu evoca multe adevaruri (pentru cine?)… Dar, orice ar spune snobii, diletantii, rautaciosii si gagautii, Doina si Ion au insemnat si inseamna coloana trairilor infinite ale acestui neam. Intotdeauna, amintirea despre ei e o provocare la demnitate si dragoste de neam si tara. Cand ma gandesc la Doina si Ion tresar de parca cineva imi pune in maini tricolorul si ma indeamna sa iubesc si sa simt romaneste. Pot fi categoric, dar Doina si Ion nu au trisat cu sentimentele, cum o fac multi pseudo-patrioti, ei au trait, cantat si durut romaneste. Pentru ei laurii au insemnat comorile de vis ale acestui neam, succesele lor erau egale cu izbanzile unui popor dornic de libertate. Astazi, mi-e dor de ei, de cel mai frumos cuplu al scenei basarabene, de cantecele lor care mereu au dat lumina, speranta si incredere.”

Si totusi, peste Prut, in “Republica Moldova”, oamenii mai indraznesc sa-si aduca aminte de Doina si Ion. Anual, la comemorarea mortii, ei sunt pomeniti la Manastirea Capriana - locas sfant si iubit de cei doi. La Chisinau, din 2003, se desfasoara, anual, tot cu aceasta ocazie, festivalul international de muzica usoara “Doua inimi gemene”. Evenimentul se doreste un punct de plecare pentru tinerele talente si o amintire frumoasa si luminoasa despre “cele doua inimi gemene” – parafraza la denumirea uneia din piesele lor cele mai frumoase, “Doua lacrimi gemene”. Concertul de gala al primei editii a avut loc la 15 noiembrie 2003, in ziua in care Doina ar fi implinit 45 de ani.

Presedintele de onoare al Festivalului, poetul Grigore Vieru, sustine ca organizarea acestui eveniment inseamna cinstirea memoriei celor doi mari artisti - Doina si Ion - si promovarea culturii muzicale nationale. “Cantecele patriotice interpretate cu multa daruire de cele doua voci de aur ale Basarabiei mai raman a fi o lectie de rezistenta, libertate si dragoste de neam si tara, de aceea ele sunt actuale si trebuie promovate”, a accentuat el.

Doina si Ion au cantat cu suflet, inspiratie, ei au fost, sunt si vor ramane mesageri ai trairilor acestui neam. Au creat valori, iar o creatie artistica ce denota valoare niciodata nu moare. Ion poate fi considerat un clasic al cantecului patriotic, iar Doina - o voce dumnezeiasca a muzicii romanesti din acest tinut, a conchis Grigore Vieru.

“Dar mic cum eram, n-am putut sa nu remarc riul cela de oameni care curgea din Piata Marii Adunari Nationale, multimea ceea de ochi pierduti si disperati care isi tot aruncau privirile spre masina in care erau sicriele cu trupurile neinsufletite ale lui Ion si Doina. Si poate ca atunci am simtit pentru prima data fiorul unitatii nationale. Au trecut doar cativa ani…dar atitea s-au schimbat in tara asta! Atunci basarabenii totalizau doar un an de la capatarea independentei si viata parea plina de viitor, dar nimeni nu stia ca abia renascuti national, moartea deja isi pornise ceasul ce mergea impotriva noastra. Ceas care a batut in ziua tragica de 25 februarie 2001. Dar sfirsitul incepea inca atunci, odata cu moartea lui Ion si Doina in circumstante neclare pina azi.

Si aici trebuie sa recunosc ca desi nu tin minte prea multe despre sotii Aldea-Teodorovici, in memoria mea a ramas totusi un chip, chipul Doinei, care pentru mine va fi mereu - Doamna imbracata in Tricolor!”

(Evocare realizata de Altermedia. Cu albastru sunt scrise fragmente din mesaje postate pe forumuri de diferiti iubitori ai celor doi patrioti.)