Inregistrari video din 20 decembrie 1989, puse la dispozitie de Marius Mioc. – 4 parti a cate 9′10”
(explicatiile mai jos)

Partea a IIa

Partea a IIIa

Partea a IVa

S-ar putea intitula: Faceţi culoarul liber să treacă tovarăşul Bălan! (secvenţe din revoluţia anticomunistă de la Timişoara)

Sînt filmate evenimentele din centrul Timişorii, în data de 22 decembrie 1989. Cel care filmează se află în clădirea Operei, filmează mulţimea de la balconul Operei, de asemeni o parte din filmări sînt în interiorul clădirii Operei, unde se afla comitetul revoluţionar autointitulat Frontul Democratic Român, fiind surprinse discuţii de culise din cadrul Frontului Democratic Român, şi discuţiile avute de fostul prim-secretar PCR Timiş Radu Bălan (condamnat ulterior la 23 ani închisoare pentru implicare în reprimarea revoluţiei de la Timişoara) cu membrii FDR.

Alături de lozinci precum Libertate! (1:02), Fără violenţă! (2:02), Vrem saloane de Crăciun, nu conducător nebun! (7:32), Jos cu shopurile!; Ce-i în shop şi la noi! (8:12) se observă cum mulţimea strigă numele prim-secretarului PCR Timiş Radu Bălan (2:25) – „Îl vrem pe Bălan!” este lozinca mulţimii (3:11), transformată ulterior în „Îl vrem pe Bălan că e bănăţean!” (3:37) – fapt de altfel neadevărat, dar care explică caracterizarea lui Bălan drept „bănăţean prin simţire” în primul ziar apărut la Timişoara după căderea lui Ceauşescu – „Luptătorul Bănăţean” din 22 decembrie 1989.

La un moment dat se aude un glas strigînd „Vă rog faceţi culoarul liber să treacă tovarăşul Bălan!” (4:00).

Ulterior filmarea se mută în interiorul Operei (12:28) şi vedem discuţiile care aveau loc aici între membrii Frontului Democratic Român şi prim-secretarul PCR Timiş Radu Bălan. Radu Bălan este ascultat cu respect de revoluţionari. Lorin Fortuna, liderul FDR, întreabă „Domnule Bălan, care e poziţia partidului?” (16:16), la care acesta răspunde „Poziţia Partidului Comunist nu trebuie confundată cu poziţia lui Ceauşescu! Asta trebuie să fie foarte clar” (16:21). Acelaşi Lorin Fortuna remarcă satisfăcut „Noi am auzit că a fost ales un guvern cu Iliescu şi cu Mănescu pe care noi l-am cerut aici. Deci am impus practic linia politică la Bucureşti” (16:33), iar apoi îi spune lui Bălan „Noi ne bucurăm că aţi venit. Să ştiţi că de la această tribună de multe ori s-a strigat „îl vrem pe Bălan” (17:14).

Bălan îşi atribuie meritele pentru faptul că în ultimele zile nu se mai trăsese (17:32) iar apoi este întrebat cine a dat ordinul de a se trage. Răspunsul lui Bălan este că Ceauşescu, iar cînd este întrebat pe plan local, la Timişoara, cine e vinovat de deschiderea focului, Bălan îl indică pe generalul Stănculescu (17:46 – 17:58). Ulterior cineva va indica ca vinovată şi „Ceauşeasca”, fiindcă Ceauşescu era la Teheran (18:25) [din stenograma şedinţei C.P.Ex. ştim că Nicolae Ceauşescu personal a cerut deschiderea focului]. Lorin Fortuna, liderul FDR, este filmat în prim-plan de la 19:41. „Avem nevoie de un lider cu experienţă” (20:07) este o constatare a revoluţionarilor, iar liderul căruia i se cer sfaturi este prim-secretarul Radu Bălan. „Domnule Bălan, noi ar trebui să mergem la Bucureşti să fuzionăm cu cei de acolo. Nu prea avem experienţă” (21:24) este o părere care se aude. Exista însă şi opinia ca Frontul Democrat Român să nu recunoască puterea care se constituia la Bucureşti şi să încerce să preia el conducerea României. „Coordonarea activităţii ţării se poate face şi din Timişoara” spune cineva (22:35), dar este imediat contrazis: „Nu. Front Unic ne trebuie. Altfel avem disensiuni. Avem război civil. Trebuie să ne consolidăm” (22:44). Bălan îşi exprimă îngrijorarea faţă de soarta propriei sale familii (23:29), iar unul din revoluţionari îl invită: „Nu doriţi să ieşiţi în faţa poporului?” Bălan răspunde: „Să ies în faţa poporului? Să-i salut? Sigur că da” (23:52), şi astfel a aderat prim-secretarul PCR Timiş la revoluţia română.

De la 26:07 se reia filmarea mulţimii din Piaţa Operei, care strigă iarăşi „îl vrem pe Bălan, că e bănăţean!” (26:27). „Nu sîntem huligani”, „Libertate!”, „Fără violenţă!” sînt alte lozinci ale mulţimii.

Ziarul PCR Timiş „Drapelul Roşu”, care avea să-şi schimbe titlul în „Luptătorul bănăţean” (o revenire la titlul purtat de ziar în perioada stalinistă) va publica în 22 decembrie 1989 articolul „Radu Bălan, lider al Frontului Democratic Român de la Timişoara, român prin fiinţă, bănăţean prin simţire” (chestia cu „simţirea de a fi bănăţean” fiind o urmare directă a lozincii mulţimii „îl vrem pe Bălan că e bănăţean”, omul fiind de fapt din Ialomiţa), în care prim-secretarul PCR este prezentat ca liderul revoluţiei din Timişoara (nici un alt lider nefiind pomenit). “Încă înainte de clarificarea situaţiei, înfruntînd gărzile de pază şi arma ascunsă a unor securişti, Radu Bălan a optat pentru Libertatea, Demnitatea şi Viitorul poporului român, ataşîndu-se mulţimii din Piaţa Operei Române şi a Teatrului Naţional, rostind în faţa a 200000 de timişoreni o proclamaţie de mare vibraţie şi descătuşare. Radu Bălan e liderul pe care Timişoara şi l-a dorit, e omul pe ale cărui excepţionale calităţi se bizuie de acum a noastră adevărată lumină”, este caracterizarea făcută lui Bălan de primul ziar apărut la Timişoara după fuga lui Ceauşescu.

Frontul Democratic Român care se constituise în balconul Operei s-a destrămat ulterior. Hotărîrea lui Lorin Fortuna de a adera la FSN şi politica sa de a căuta alianţe cu Partidul Comunist (chiar manifestul FDR cerea „dialog cu guvernul”, nicidecum înlăturarea acestuia) a creat nemulţumiri chiar printre membrii FDR. În 12 ianuarie 1990 Lorin Fortuna a fost înlăturat de la conducerea judeţului Timiş, în urma unei manifestaţii de stradă, fiind apoi organizate alegeri locale (Timişoara a fost singurul oraş din ţară în care s-au organizat alegeri locale după revoluţie înainte de a se da legea despre alegerile locale). Trebuie spus că FDR nu a fost o organizaţie omogenă, membrii săi nu se cunoscuseră între ei dinainte, şi mulţi l-au acuzat pe Fortuna că-şi impunea dictatorial punctul de vedere (a se vedea, de pildă, „Mărturiile unui naiv” scrise de Mihail Decean, actual judecător la Curtea de Apel Timişoara). În 1990 s-a înscris în registrul partidelor politice un partid cu numele „Frontul Democrat Român”, format din o parte din membrii FDR care nu-l recunoşteau drept şef pe Lorin Fortuna, care a izbutit să trimită un deputat în parlament în mai 1990 (Petrişor Morar), dar apoi s-a dovedit fără bază în mase (a dispărut din viaţa politică prin fuzionare cu PD). Lorin Fortuna şi-a încercat şi el norocul în politică, devenind lider al Partidului Republican. Maximul de popularitate al acestui partid a fost de 3% din voturi în judeţul Timiş, ceea ce a îngăduit lui Lorin Fortuna să ocupe funcţia de consilier judeţean. După ce, în 1996, a susţinut candidatura la preşedinţie a lui Nicolae Militaru, popularitatea lui Fortuna a scăzut la 0,1% (rezultatele alegerilor de primar al Timişorii, cînd Fortuna a candidat).

Frontul Democratic Român a fost al doilea comitet revoluţionar constituit la Timişoara în timpul revoluţiei. Primul comitet revoluţionar se constituise la Consiliul Judeţean PCR şi dusese tratative cu primul ministru Dăscălescu, dar odată cu venirea serii membrii săi au părăsit clădirea Consiliului Judeţean alăturîndu-se FDR-ului constituit la Operă, fiind oarecum marginalizaţi în cadrul acestuia.

Radu Bălan avea să fie trimis în judecată pentru participare la reprimarea revoluţiei din Timişoara. Osîndit în 1991 la 23 ani închisoare avea să moară înainte de a apuca judecarea recursului.