Inregistrare video autentica: semnarea Dictatului de la Viena (40”)
“Am observat întâi cã este o harta româneascã. Am desfãcut-o cu nordul în jos, ceea ce m-a fãcut sã nu înteleg nimic. Mi-a întors-o Schmidt. Ochii mei cãutau tãietura de la granita de vest pe care cu totii o asteptam. Mi-am dat seama însã cã este altceva. Am urmãrit cu ochii granita care pornea de la Oradea cãtre rãsãrit, alunecând sub linia feratã si am înteles cã cuprindea si Clujul … Am început sã nu mai vãd. Când mi-am dat seama cã granita coboarã în jos ca sã cuprindã secuimea am mai avut, în disperarea mea, un singur gând: Brasovul! O micã usurare: Brasovul rãmâne la noi.
Când am privit în toatã grozãvia împãrtirea Transilvaniei, am înteles cã puterile care îmi erau mult slãbite mã pãrãsesc cu totul. Tabloul dinaintea ochilor s-a fãcut neclar, ca un nor galben cenusiu, din cenusiu, negru… În clipa aceea, mi-am pierdut cunostinta. Nu mai trãisem o asemenea senzatie fizicã decât cu 22 de ani în urmã, când o injectie cu novocainã la o operatie mã fãcuse sã trec pentru o clipã pe lumea cealaltã, de unde mi-am revenit cu ajutoare medicale date in extremis.
Acum aveam pentru a doua oarã impresia netã cã am trecut dincolo. Cineva a cerut pentru mine un pahar cu apã. Dornberg a deschis usa alergând prin multimea care umplea sãlile strigând: ‘un pahar cu apã, un pahar cu apã…’
Peste un minut mi l-au adus. Valer Pop mi l-a dat în silã sã-l beau. Am început sã vãd din nou si am avut puterea sã duc mai departe calvarul.
Mi s-au prezentat actele spre semnare. Am scos tocul meu cu cernealã verde, cu care scrisesem atâtea lucruri frumoase si atâtea gânduri bune pentru tara mea. Am iscãlit tot, fãrã sã mai citesc. Valer Pop citea pentru mine. De altfel, nu mai era nimic de verificat: actele erau cunoscute, harta tot asa.”
(Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena. Memorii iulie-august 1940, Bucuresti, Editura Enciclopedicã, 1991, p. 212)
Pierderile teritoriale din 1940
Loading ...
5 responses so far ↓
1 Anonim // Sep 3, 2010 at 12:10 am
http://www.rgnpress.ro/content/view/44953/1/
2 vlad // Sep 9, 2010 at 11:29 pm
Atunci, in ’40, prin Dictatul de la Viena, ne-au luat Nordul Transilvaniei, Basarabia si Cadrilaterul iar dupa “Marea Revolutie din Decembrie” ne-au luat, prin Dictatul de la Bruxelles si ce a mai ramas.
3 Thalex // Sep 10, 2010 at 1:22 pm
@Anonim:
Sä salutäm, sau sä ne îngrozim de constituirea de clone “românesti” ale “comisiilor” patent Wiesel E. & Co KG?
Dece îl mai înjuräm atunci pe susnumitul, dacä luäm drept fapt normal (ori chiar desirabil) ca o comisie constituitä exclusiv din victime (reale ori pretinse) încheie (întotdeauna si färä gres) rapoarte obiective?
De când au ajuns jidanii sä producä norme comportamentale în miscarea nationalä româneascä?
Nu am putea aplica, mai degrabä, modelul germano-polonez oferit de ancheta masacrului dela Katyn-1940? Convocarea unei comisii internationale formatä din procurori si legisti a dus atunci la stabilirea INDUBITABILÄ a adevärului & responsabilitätii …
4 Thalex // Sep 10, 2010 at 1:33 pm
@vlad:
baska pe “sfântul” Nicolae (cel nou-noutz) Ceausescu, nu-i asa?
Ce päcat cä nu mi-ai apärut, în ’89, în vizor …
5 Anonim // Sep 12, 2010 at 12:12 am
@Thalex:
Aveti perfecta dreptate cu internationalizarea problemei. Eu insa sint sceptic ca va fi asa. Un astfel de demers, cel mai probabil, nici nu va fi luat in seama.
Nu pentru ca persecutia romanilor din Transilvania si nu numai nu ar fi fost reala iar in alte parti chiar actuala, ci datorita cliseelor extrem de negative si de false la adresa Romaniei, care au premers aranjamentele globale de la finele anilor ’80 si care s-au perpetuat pina azi.
Revenind la Katyn, cred ca stiti ca, desi comisia creata de germani in 1943, nu internationala ci cuprinzind si experti din putinele tari neutre, a stabilit indubitabil ca rusii sint autorii masacrului, a necesitat trecerea a aproximativ jumatate de secol pentru a fi recunoscut acest ADEVAR, si atunci doar cu jumatate de gura.
Vedeti deci ca a impune dreptatea este ceva pe viata si pe moarte, nu ocazie de exercitii retorice.
A bon entendeur, salut!
Leave a Comment