18-19 decembrie

În fabrici, politrucii comunişti avertizează muncitorii să nu se adune în grupuri mari cînd merg pe stradă. Totuşi oameni se adună iar.

Avram Gliguţă îşi aminteşte: “Ne-am urcat pe scările catedralei. Am zis: “Hai să luăm lumînări, să-i afumăm puţin!”, iar lumea s-a îmbulzit să cumpere lumînări. Am luat şi eu trei lumînări, două le-am dat, iar apoi am coborît scările. Pe trotuarul din faţa catedralei şi pe partea cu pămînt, unde-i gardul viu, erau bălţi de sînge închegat de vreo două palme şi groase de un deget. Cînd le-am văzut m-am îndreptat spre militarii în termen şi i-am întrebat: “Ce e aici, pluton de execuţie? Căraţi-vă acasă!”. Ei nu mi-au răspuns nimic. Am urcat scările dinspre staţia de taxi şi am aprins lumînarea. Cam toată lumea a aprins lumînările. Am început să strigăm către soldaţi: “Voi sînteţi copiii şi fraţii noştri”, “Jos Ceauşescu!” etc. Vreo jumătate de oră am fost lăsaţi să strigăm ce-am vrut. Cînd am strigat “Soldaţi, uniţi-vă cu noi!” cei de pe TAB-uri au intrat înăuntru şi le-au pornit prin faţa noastră spre staţia de tramvai, pentru a împrăştia mulţimea de acolo. Cînd TAB-urile au trecut prin faţa noastră miliţienii care erau postaţi cum am amintit au tras un foc de avertisment. Noi ne-am îmbulzit să intrăm în catedrală. Catedrala are uşă dublă dar la îmbulzeală una din uşi s-a închis. Stăteam ghemuiţi, încercînd să ne strecurăm înăuntru. Eu şi încă o persoană, pe care mai apoi am aflat că se numea Sorin Leia, am ridicat capul să vedem ce se întîmplă, cînd s-a tras o rafală printre noi, de jos în sus. Leia a fost nimerit în mijlocul frunţii. Glonţul care a ieşit din capul lui m-a atins şi pe mine la baza gîtului, în partea dreaptă. Am simţit ca o arsură, am băgat capul la cutie şi m-am strecurat încet-încet înăuntru. Nişte tineri au văzut că Leia e împuşcat şi l-au tîrît în Catedrală. Deşi împuşcat în frunte Leia nu pierduse mult sînge şi încă mai respira. Cînd capul i-a atins cimentul brusc s-a făcut sub cap o baltă de sînge. (…)

Un preot mai bătrîn, cu barbă căruntă, a arătat manifestanţilor ieşirea prin spate, către parc, dar eu n-am fost pe fază. Cînd am prins un moment de acalmie am ieşit prin faţă şi apoi pe lîngă zid către staţia de tramvai. Încă se trăgea. Am ajuns la iarbă şi m-am aruncat pe burtă. Am văzut că pe haină aveam bucăţi din creierul lui Sorin Leia şi urme de sînge. M-am şters cu iarbă şi frunze. Lîngă Expres era civilul care trăsese în mine şi în Sorin Leia (îl văzusem) şi un locotenent-colonel de miliţie, care trăgeau după oameni ca să-i împrăştie” [5].

5 oameni au fost ucişi în 18 decembrie (2 în Calea Girocului şi 3 la Catedrală) şi alţi 2 în 19 decembrie.

Strategia regimului comunist a fost să pretindă că nimic deosebit nu s-a întîmplat la Timişoara. În 18 decembrie, preşedintele Ceauşescu a părăsit ţara pentru a vizita Iranul. El dorea să arate întregii lumi că zvonurile despre evenimentele din Timişoara sînt false, nimic nu s-a întîmplat care ar justifica anularea vizitei programate în Iran. Ziarele n-au menţionat nimic despre Timişoara. Distrugerea dovezilor despre cele întîmplate a devenit un lucru urgent. Vitrinele sparte sînt înlocuite. La clădirea Comitetului judeţean PCR se fac reparaţii rapide. Trupurile revoluţionarilor ucişi sînt o dovadă supărătoare. Acestea trebuie să dispară!

Spitalul judeţean Timiş este înconjurat de miliţieni. Civililor li se interzice să-şi caute rudele rănite sau ucise în timpul manifestaţiilor. În noaptea de 18/19 decembrie un grup de miliţieni au furat 40 de cadavre şi le-au dus la crematoriul din Bucureşti, unde au fost arse. Deasemeni, au fost furate documentele medicale ale Spitalului (registre, foi de observaţie) referitoare la cei răniţi sau morţi. Planul era ca să se pretindă apoi că persoanele care lipsesc au fugit din ţară.

În 19 decembrie fabrica ELBA intră în grevă. Prim-secretarul comitetului judeţean de partid, Radu Bălan, şi şeful Marelui Stat Major al Armatei, general Ştefan Guşe, încearcă zadarnic să-i convingă pe muncitori să reia lucrul.

(va urma - Marius Mioc)

—
Bibliografie
[5]. Marius Mioc - “Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”, Editura Sedona, Timişoara 1999
[6]. Marius Mioc - “Revoluţia din Timişoara şi minciunile din Jurnalul Naţional”, Editura Marineasa, Timişoara 2005
[7]. Nicolae Durac - “Neliniştea generalilor”, Editura M.P.S., Timişoara 1991
[8]. Marius Mioc - “Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”, Editura Brumar, Timişoara 1997