Parca din cronici stim ca Stefan a fost facut domn pe cimpie la Direptate? Stefan si Vlad s-au sustinut reciproc dar nu oastea, eventual de mercenari, ai lui Vlad l-au impus pe Stefan la domnie ci moldovenii insisi.

Desi urmele sale sint si azi vizibile pe ruinele Constantinopolelui, nu artileria i-a decis soarta ci absoluta superioritate materiala a otomanilor. Puterea oricarui sistem defensiv sta in oamenii care il deservesc. Or, ostenii basileului erau depasiti numeric cu peste 10:1, poate chiar cu 20:1 si nu puteau decit demonstra cum se moare eroic. A facut-o insusi Constantin al XI-lea. Desigur, daca ar fi gindit in termeni de real politik, trebuia sa predea metropola sultanului si sa dispara in istorie, dupa cum nici Stefan nu trebuia sa se razboiasca cu Poarta, ci sa-i accepte directivele precum fac contemporanii nostri cu oricine care vine aici sa ceara nu pamint si apa ci … ‘despagubiri’…

Cadenta tunului lui Orban era de o lovitura la 3 ore. Se pare ca a si explodat, lucru frecvent cu gurile de foc construite empiric pina si dupa jumatatea secolului 19, omorind servantii si chiar pe creatorul sau.

Nu este cert ca acesta era etnic roman. Ungurii il revendica si ei, nu stiu insa pe ce baza. Istoricul grec Laonic Chalcocondil il numeste dac dar dacii disparusera demult. Sa fie oare in relatarea istoricului grec o confuzie, o licenta savanta pentru a desemna pe cineva originar din Transilvania sau proba persistentei constiintei originei dace a locuitorilor bastinasi ai Transilvaniei. De ce insa nu a utilizat termenii incetateniti in epoca pentru unguri sau romani daca dorea sa-i desemneze precis etnicitatea? Iata deci un subiect demn de cercetare istorica – in ce context se utiliza in acel timp termenul ‘dac’ si daca mai apare si la alti autori contemporani.

Indiferent nationalitatea, nu era nici mercenar ci mai repede liber intreprinzator care a stiut sa-si valorifice potentialul creator. Intii, si-a oferit serviciile bizantinilor care, din lipsa de fonduri, l-au refuzat.

Ca veni vorba de mercenari, in armata sultanului erau si greci din fostele teritorii bizantine, priceputi in ale navigatiei, precum si alti crestini. Nationalitatea lui Orban, fie ea cit de disputata, nu aduce deci nici un blam.

Frumoase piese aveti in biblioteca! Ati remarcat ca sint editate pe timpul ‘nationalismului dialectic si isteric’, animat de ‘costobobocism’ in interpretarea istoriei? Un deceniu mai inainte, nu cred ca le-ati fi putut procura. Poate doar “Pe Donul linistit”, “Drumul lui Scutarevski spre ocean”, “Copii eroi”, “Doi capitani’, toate de la libraria “Cartea rusa”.

Restul pe alta data ca acum e tirziu (daca mai regasesc articolul!)…

CARTEA
Cărţile se cheamă „Letopiseţul Ţării Moldovei“, G. Ureche / 1967, „M. Costin – Opere Alese“ 1966 si „L.T.M. / O Samă de Cuvinte“, I. Neculce / 1972. Le-am scos la raport din bibliotecă pentru a contesta afirmaţia Dvs. din prima intervenţie, cf. căreia cronicarii nu ar fi consemnat utilizarea de către Ştefan a lefegiilor (moldoveni ori străini).

Acuma, eu cred că nu ajungem nicăieri dacă ne apucăm să aplicăm operatori de validare / invalidare selectivă a afirmaţiilor din cronici…

ARTILERIA
Cu patru ani înainte de înscăunarea lui Stefan de către numitul Vlad Ţepeş, Constantinopolul a binevoit de a căzut graţie puterii de foc a artileriei turce (organizată şi comandată de un expert valah – mercenar trădător – din armata maghiară, trecut la turci).

GLOATA
Armata de ţărani si de ciobani (la care face referire şi Ureche in episodul Războieni şi căreia Djuvara nu-i contestă existenţa, ci doar eficienţa în primă instanţă) a existat neîndoios, dar nu ea a decis soarta (majorităţii) bătăliilor. Repet şi insist: nu era vorba despre „armată naţională“ ci despre formaţiuni de voluntari, barbaria recrutării forţate întru „armate naţionale“ fiind necunoscută în Evul Mediu (ea a fost, odată cu barbaria numită „stat naţional“ invenţia barbariei mai mari numită „Revoluţia Franceză“).

FORMATIUNI STATALE
pe teritoriul Moldovei au existat, bine-înţeles. Chiar înainte de Marea Invazie Mongolă a fiinţat Regatul Cuman / Başchir de pe Milcov, care a trecut sub tutelă maghiară cu puţin înainte de invazie, dând nastere „Coridorului Cuman“ (provincie vasală Ungariei în regulă, cu acte şi episcop – catholic, primul atestat în zonă – cu tot). Despre cetăţile genoveze, foste greceşti, dela mare & Nistru ce să mai vorbim, nu? Ocupaţia mongolă în schimb nu prea a excelat în forme de organizare statală, aşa că ne-a prins 1350 cam ca pe Ioan (cel fără-de-ţară) …

BACĂU
Numele oraşului este derivatul (de eroziune lingvistică prin betacizare) a numelui Wachau (Wache = strajă). În apropiere de Bacău există chiar şi localitatea numită româneste „Straja“.

BAIA
Nimic surprinzător în existenţa unei colonii de mineri germani, surprinzătoare e doar ridicarea ei (probabil că din lipsă de alternative) la rangul de capitală.

SPANIA
Pentru a verifica afirmaţia cf. căreia Spania a fost mult mai „vicisitudini-zată“ decât, să-i zic, „plaiul mioritic“ e suficientă o incursiune în primul atlas istoric dela librăia din colţ. În el găsim o mulţime de hărţi cu linii continue, punctate si săgeţi colorate, care ne indică traseele populaţiilor migratoare, başca cruciuliţe care marchează locul bătăliilor celor mai însemnate.

RÖSLER R.
L-aţi citit, înainte de a-l înjura? Eu cred că nu. Individul e surprinzător de logic la nivelul argumentaţiei. Epigonii săi nu (mai) sunt. Cum nu (mai) sunt, de altfel, mai nou, nici inamicii patriotarzi ai ipotezelor / teoriilor sale. Asta are însă mai mult de a face cu erodarea, datorită istrumentalizării, a discursului stiinţific în general, decât cu apartenenţa etnică …

Am afirmat doar ca nu vreau sa va vad printre denigratori (din exces de pasiune si talent pentru polemica).

Spania nu a fost deloc mai defavorizata decit Tarile Romane. Dominatia araba a durat mai putin si nu a fost obligata sa fie vasala nimanui. Nu au lipsit insa rivalitatile interne (ca in toata lumea). Rivalii externi i-au fost pe masura. Ciocnirile nu au fost asimetrice ca in cazul luptelor purtate de domnitorii romani cu turcii si nu numai. Mai mult, a beneficiat de un imperiu colonial, ridicat cu sabia in numele crucii pe cadavrele altor civilizatii. In contemporaneitate, a beneficiat de ajutor economic masiv dupa 1975, cu clara motivatie politica.

Formatiuni statale pe teritoriul Moldovei, premergatoare lui Dragos si Bogdan, apar in surse straine si la Cantemir. Cei 2 vasali ai Ungariei nu au actionat deci in desert iar un stat la est de Carpati este foarte probabil sa fi aparut si fara emisarii vasali ungurilor. Nu dispun de o biblioteca proprie unde ma aflu ca sa fiu mai precis de atit. Poate ma completeaza eruditia dumneavostra. Indicati-mi va rog si unde apare Bacaul ca intemeiat de ioaniti. Nimic surprinzator implantarea unei colonii de mineri straini (baiesi- Baia). Dupa ei, oricum nu a ramas decit numele.

Nu pasiunea pentru stiinta l-a animat pe Roesler iar epigoni are si astazi, cit se poate de oficial!

De ce este asa de bineinteles ca erau mercenari? Mercenari ar fi fost daca ar fi fost tocmiti de Stefan, nu trimisi de regele lor. In fine, dupa cum am mai afirmat, mercenarii au existat si exista.

Pe timpul lui Stefan, armele de foc nu aveau inca ponderea de pe timpul lui Mihai. Admitind judecata dv, conform careia minuirea lor revenea strainilor (probabil pentru ca judecati ca ai nostri nu erau in stare), ponderea lor nu putea fi decisiva. V-as mai aminti ca si azi, in era tehnicii sofisticate, infanteria (gloata de alta data) este indispensabila.

Ajungind la gloata, din cine credeti ca era formata daca nu din tarani? Cum ar fi ajuns Stefan la 40 de mii fara taranii si ciobanii exclusi de venerabilul Djuvara? Pina in contemporaneitate, armatele nationale s-au recrutat din categorii largi ale populatiei, fara a exclude militarii de profesie. Nu era nimic desuet. In fata unui pericol major, societatea trebuie sa reactioneze coerent. Numai distrugerea coeziunii sociale, la care asistam impasibili, a dus la reducerea fortelor armate la dimensiuni simbolice, sub pretextul profesionalizarii. Revenind la subiect, sa presupunem ca venerabilul Djuvara are dreptate iar autorul de ‘vulgate traditionale’ Iorga nu. Ce vor fi facut taranii lui Stefan in timpul invaziilor turcesti? Se vor fi dus prin biserici sa afle de faptele demne de cronici ale mercenarilor (ca televizoare care sa transmita revolutii in direct nu erau)?…

Ce spune Neculce despre acel sas salvator pare a fi o legenda. Nu trebuie sa fii expert militar ca sa intelegi ca un om (inca un prizonier, de presupus nu intr-o stare tocmai buna) nu putea forma echipaje pentru tunuri la nivelul apt de a respinge asediul, deturnind de la indatoririle lor osteni de rind, aceasta inca in plin asediu. E de presupus, conform relatarii lui Neculce, ca acele piese se aflau in cetate fara servanti dar cu munitie si tot ce mai trebuie. Nu vi se pare ilogic? Oare la Suceava, Hotin si altele care au rezistat otomanilor, a existat tot cite un sas, ungur, polonez, orice numai roman nu, salvator?

Nu v-am contrazis asupra luptelor fratricide. S-au vazut si la case mai mari. Daca toti aveti cartea in fata, poate aflati si motivul. Nu cumva e prea inchinarea fata de turci? In fine si cu bine, despre ce carte e vorba?

Stimate Domn,

sunt la mii de leghe depärtare de dorintza de a denigra. La o distantzä similarä mä aflu însä si de conditzia ori ne-voia de a face apologeticä poporalä contraproductivä, färä sens si noimä. Väd însä si eu, prea bine chiar, cä alunec, prin anti-tezä, în ipostaza de aparent denigrator, desi în realitate nu fac altceva decât sä propun altä abordare, deoarece:

Cred cu tärie cä mândria natzionalä (sentiment legitim si dezirabil) se poate clädi doar pe baza adevärului, întru a cärui aflare ne tot ostenim pe durata vremelnicei noastre existentze. Printre conditziile necesare cunosterii stiintzifice (singurul tip de cunoastere care permite stabilirea de pozitzii depe care se pot purta polemici fructuoase) se numärä abandonarea färä regret a argumentelor de sorginte esoteric-initziaticä (daco-moesico-carpice) si operarea cu un sistem de mäsurä (evaluare) unitar.

În virtutea celor anteenuntzate, la obiect:

VICISITUDINILE
Nu cred în populara tezä a „vicisitudinilor“ cu aplicare la tzärile române, pentru cä nu cred în victimizäri si pentru cä am exemplul Spaniei (mult mai “vicisionatä” decât tzärile române). Nu cred cä povestile istoriei ne-scrise pot servi drept bazä de argumentatzie într-o discutzie serioasä: Neculce, de pildä, respinge indignat teoria etnogenezei moldovenilor dupä Ureche & dascälul Simion, din motive usor de întzeles …

OASTEA BÎRLADNICILOR
Nu stiu cine erau aceia; stiu însä cä Bacäul era cetate ioanitä si cä Baia (prima capitalä a Moldovei) era un oras säsesco-unguresc. Mai stiu cä R Rösler a fost un om de stiintzä, care a formulat (din unghiul säu) teorii (neconvenabile nouä) pe care avem pläcerea (sper cä si stiintza si si argumentele) sä le combatem, anume sub raportul CONTZINUTULUI DE ADEVÄR. Restul e pulbere (costobocealä) în vânt. Epigonii lui (mai ales cei din slujba Contelui Andrássy G. si de dupä) nu au mai fost, pentru cä tocmai începuse nebunia instrumentalizärii ideologige a isoriei (cu care noi doi nu vrem sä avem nimic de-a face, nu?).

MERCENARII
Bineîntzeles cä ostenii unguri si polonezi despre care relateazä Ureche erau mercenari. Armatele Evului Mediu erau compuse din corpuri (relativ mici) de cavaleri, de „lefegii“ si din formatziuni mari formate din „gloatä“. Nu gloata decidea soarta bätäliilor, mai ales dupä introducerea armelor de foc, ci mai degrabä mercenarii. Cetatea Neamtz a fost salvatä în episodul Räzboieni, cf. Neculce I., de UN SINGUR ins, un captiv sas care s-a oferit sä punä în functziune tunurile (pe care cetatea le detzinea, dar pe care nimeni altcineva nu stia sä le utilizeze!). Referirile cronicarilor la „lefecii“ din componentza corpurilor de oaste moldoveneascä sunt de altfel si înainte si si dupä Stefan frecvente …. Djuvara N. atrage mai nou atentzia cä vulgata traditzionalä (Iorga) despre „ostile de tzärani si ciobani“ nu are fundament …

LUPTELE FRATRICIDE
Ureche pomeneste (si condamnä) multe incursiuni ale lui Stefan în Valahia, unele fiind pure expeditzii de jaf. Un capitol se numeste chiar „Cându au prädat Stefan vodä Tzara Säcuiascä“, altul“Când a intrat zavistiia între Stefan vodä si între Radul vodä si de arderea Bräilei“, altul „De prädarea secuilor“, în altul se relateazä pustiirea si arderea de cätre viitorul sfânt a întregii Tzäri Muntenesti, într-altul devastarea si arderea Valahiei plus decapitarea tuturor cavalerilor (voinicilor) prinsi vii, cu exceptzia a doi boieri mari, jefuirea cetätzii Dâmbovitza, s.a.m.d.. Revin, dacä e nevoie, si cu citate complete, am cartea în fatzä.

„Paragraful cu vitejia si mestesugul“ nu e un paragraf, ci o încheiere de frazä, autor fiind acelasi Ureche G.. Sunt pe de-a întregul de acord cu interpretarea pe care i-atzi dat-o.

ÎN CONCLUZIE
Mi-atzi solicitat sä argumentez prin cronicari. Am fäcut-o.
Nu recunosc acuza de „denigrare“. Am arätat mai sus dece.
Cer sä fiu combätut cu argumente, nu cu epitete.

Printre gene,
T.

Ma intreb mereu cum de un om dispunind de asa un volum informativ prefera interpretari atit de distorsionate. Cine minte si de ce?

Nici un istoric roman nu a contestat pe intemeietorul Dragos ca vasal al regelui Ungariei. Vasalitatea era statutata in sistemul feudal dar fireasca este si dorinta de emancipare, oricare ar fi sistemul politic. Nici un domn al Moldovei nu avea de ce sa considere vasalitatea perpetua, odata ce domnea peste un popor nu mai prejos decit cel ce ce venise pe nori de pulbere si ii inrobise fratii de peste munti. In istoria moderna, este cunoscuta si admirata lupta de independenta a fostelor colonii fata de metropola, atunci cind metropola devenise oprimatoare, chiar daca ‘vasalii’ erau de acelasi singe si limba.

Cu siguranta au existat si in Moldova un Gelu, Glad si Menumorut inainte de Dragos din moment ce se stie de o oaste a Birladnicilor participanta la o lupta alaturi de slavii din est. A afirma (ostentativ) contrariul inseamna a extinde teoria Roesleriana si dincolo de Carpati. Apropo: Roesler si epigonii sai, nu putini, nu s-au situat in spatiul polemic stiintific ci in cel al propagandei politice rauvoitoare.

Faptul ca tarile romane s-au inchegat statal dupa peste 150 de ani de la fundarea Sorbonei se datoreaza vicisitudinilor locului, de care Apusul nu a avut parte.

Ureche, cu care istoria Moldovei nu incepe ci continua in forma scrisa, nu afirma ca ostenii unguri si polonezi ar fi fost mercenari. O faceti dumneavoastra si apreciez onestitatea de a exprima clar aceasta prin ‘n.n’. Corpurile respective reprezentau un ajutor, modest prin comparatie cu veleitatile, din partea tarilor respective. Inamicul era comun, insa si dorinta de a-l infrunta nu prea.

Dezunirea in fata pericolului comun si ambitiile dominatoare ale mult arogantelor vecine l-a fortat pe Stefan sa se bata. In pace si liniste, s-ar fi dedicat altor activitati – o arata clar suma de edificii ridicate pe timpul sau.

Luptele fratricide au fost fapte comune in evul mediu iar nu odata urmasii nu s-au ridicat la inaltimea predecesorilor. Probabil ca domnul muntean care si-a trimis oastea contra lui Stefan fie visa si la tronul Moldovei, altfel insa de cum o va face Mihai, fie nu avea incotro, ceea ce in optica mea nu il scuza.

Paragraful cu vitejia si mestesugul, citat inutil pentru ideea centrala, nu reduce meritele lui Stefan ci le subliniaza. Limbajul arhaic trebuie transpus: ‘nu prin forta directa ci mai ales prin tactica’, adica inteligenta, abilitate manevriera, in cele din urma competenta.

Este ceea ce irita pe denigratorii de profesie, trendy astazi, in rindul carora sper ca nu va voi vedea niciodata.

Dragä Cristian, degeaba însiri aicea mii de ani (nu doar 2 000, dece nu 200 000?) bashka 1/3 din teritoriu, 2/3 bärbi si 5 soldätzei de zirconiu, într-o discutzie în care ar trebui sä aduci argumente. Tot degeaba încerci sä-mi dai cu stângul în dreptul.

Tot degeaba produci tâmpenii (ca bancul original cu poporul ales care, acum 1 000 de ani nu ar fi avut nevoie de vreun stat “în acceptziune vesticä”, stat de care însä toate celelalte popoare (incl. estice) par sä fi avut o nevoie disperatä) …

Tot degeaba îmi agitzi (ilegitim, tzâfnos si aiuristic) bâta lui Roesler deasopra capului.

Roesler & Co., care mäcar s-au situat în spatziul discursului (polemic) stiintzific, nu se combat în erorile lor cu tranchilizantele pe care le prescri d-ta, ci cu argumente viguroase.

Stiintza nu s-a clädit pe si nu se sustzine cu basme, tembelisme si himere carpe si penticocostârcobobocesti, ci cu argumente cel putzin logice, dacä nu (de dorit) demonstrabile (vezi Paulescu vs. Leon).

Restul e, cu respect, polologhie de 2 (doi) bani gäuritzi. Respectiv echivalentul limetelor sumei în care te misti d-ta în polemica cu mine.

Avetzi într-o oarecare mäsurä dreptate …

Ce as putea însä eu sä fac, fatzä cu agresiunea continuä a platitudilor ce se vor dogme? Oare cum se cautä Adevärul, repetând la infinit vulgate învätzate pe de rost, ori încercând sä le pui la încercare prin înfruntarea cu afirmatziile AUTO-CONTRADICTORII pe care le contzin?

La obiect:

Dreptul istoric al regatului maghiar asupra Moldovei medievale nu este dreptul ocupantului, ci al descälecätorului, dreptul întemeietorului de tzarä (al aceluia färä de care, tzara NU AR FI EXISTAT). Dece, oare, potzi fi BUN ROMÂN doar MINTZIND (din considerente tactic-propagandistice) în chestiunea asta atât de simplä si evidentä?

Numitzi-mi UN SINGUR gelu-glad-menumorut-bärbat moldovean ÎNAINTE de descälecätorul (cu mandat maghiar) Dragos, care a curätzat zona de tätari si a înfiintzat o marcä a Regatului Maghiar (cf. Ureche G.). Unul singur! Numitzi-mi O SINGURÄ formatziune statalä valahä (termenul german „Moldau“ încä nu se auzise pe fatza pämântului) în apropierea Coridorului Cuman de dinainte / de dupä Marea Invazie Mongolä. Una singurä!

Cronicarii? Istoria Moldovei începe, dupä Ureche, cu descälecatul lui Dragos, petrecut la 150 de ani dupä înfiintzarea Unversitätzii Sorbona, invazia lui Baldwin si räscoala lui Petru în Bulgaria, la 300 de ani dela Marea Schismä, la 600 (sase sute!) de ani dela victoria providentzialä a lui Carol Martel (salvatorul Crestinätätzii) la Tours, s.a.m.d. E si asta tot o „cheie depreciativä“? E, ore, întreaga istorie a Europei o „cheie depreciativä“ conspirativä contra „tzärishioarei“? Oare numai potzi fi patriot, dacä nu numesti, uzurpând termenii, „luptä de eliberarea natzionalä“ (care „natzie“, cä nici nu exista termenul în acceptziunea actualä?) räzboaiele lui Stefan aliat cu totzi si împotriva tuturor?

Ureche zice: „Într-acea vreme, Mehmet împäratul turcescu armându 120 000 de oastea sa si oastea tätärascä SI MUNTENEASCÄ (iatä rezultatul sub-punerii „onorabile“?! fatzä de turci, n.n.), sä meargä cu Radul vodä, au trimis asupra lui Stefan vodä. Iarä Stefan vodä avându oastea sa, 40 000 si 2 000 DE LESI (mercenari, n.n.) ce-i venis într-ajutoriu cu Buciatzschii da la craiul Cazimir si 5 000 DE UNGURI (mercenari, n.n.), ce-i dobândise de la Mateiasu craiul ungurescu (äla din Imnul de Stat Românesc, n.n.), le-au iesit înaintea turcilor din sus de Vaslui, la Podul Înalt, pre care i-au biruit Stefan vodä, nu asa cu vitejia, cum cu mestesugul.“

Vreau sä spun räspicat lu’ alde Cristian, Cyrus-Virus & al., cä nu am chiar nici un amestec în relatarea asta si, anticipând noile lor acuze, cä nu l-am influientzat în nici un fel pe numitul Ureche G. (si nici pe prea-orthodoxul dascäl Simeon) în redactarea lucrärilor Jupâniilor lor …

Din pacate (cu toata sinceritatea din partea mea!), dumneavoastra judecati in cheie preponderent depreciativa.

Mercenari vor fi existat si in armata lui Stefan. Au existat in toate timpurile in toate armatele. Nu ei au cistigat bataliile decisive ale lui Stefan. Nu am auzit sa fie mentionati de cronicarii moldoveni. Stiti dv vreo alta sursa?

Dreptul istoric al regatului maghiar nu se sustine decit prin dreptul ocupantului. Dominatia maghiara dincolo de Carpati a fost precara. Barata ferm de Mircea la sud, a fost eludata de Bogdan la est si barata la fel de ferm de Stefan.

Daca Mircea si Stefan ar fi fost asa de vlaguiti, turcii nu ar fi incheiat pace ci ar fi ocupat tarile lor.

Desi acordurile incheiate initial, au fost treptat inasprite, ceea ce a dus la aparitia unora ca Ioan Voda in Moldova sau Radu de la Afumati in Muntenia, ambele nu au impartasit soarta trufaselor vecine, una clamind si azi drepturi ‘istorice’.

Sint de acord cu traseul de care vorbiti. Acesta insa este mai mult un coridor, al carui flanc nordic trebuia asigurat. Este poate unul dintre motivele pentru care sultanii au acordat o pace onorabila ‘vlaguitilor’ Mircea si Stefan.

Ca sa fii lasat in pace, trebuie sa ai demnitate, in primul rind respect de sine.

La noi? Unde “la noi”? La mine se spune sä nu te pui cu prostu’…

Altminteri, ca sä te parafrazez o leacä, mintea putzinä angrenatä la cärutza pologeticii orthodoxiste (sectare) si a natzionalismului primitiv (de fapt antinatzional) te duce pe calea pierzaniei. Dumeata esti un träitor evlavios, poate un cälugär, judecând dupä tzinuta (moralizatoare) afisatä. Ura ce o arätzi împotriva celor ce ies din canonul aprehensiunii D-tale (gregare) asupra categoriilor precum Natziunea, Patria, Credintza, te chinuie tare. Nu mai vorbesc de accesele de furie visceralä împotriva celor ce pun în discutzie aspecte obscure ale Orthodoxiei, care la D-ta tzin loc de Credintzä si înseamnä întreaga Orthodoxie.

Apetitul (blestemat) de a arunca anatheme în numele Bisericii te orbeste întratât, încât te face sä märturisesti strâmb împotriva aproapelui (de forum): de pildä, eu nu-mi amintesc sä fi spus / scris VREODATÄ ceva räu despre Crezul Orthodox, despre Sfintzii Pärintzi ai Bisericii catholicesti si apostolesti, despre, despre bisericile orthodoxe, icoane, ori martiri, despre staretzul Pârvu, despre monahul Steinhard, despre Maica Siluana, etc..

Ceea ce D-ta numesti „ortodoxie“ e, mai degrabä, o credintzä particularä, ori de gascä, pe care încerci sä o vinzi drept SINGURA cale de mântuire. E o cale gresitä, dragä CYRUS, e un drum care duce în fundätura confuziei dintre Sfintzenie (Calciu, Pârvu) si ticälosia concordatului cu diavolul (Justinian Marina, Teoctist & Co.).

E vocea demonului trândäviei (a lenei spirituale) care te chinuie.

„Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Cristos este sovietic!”

Ce zici de blasfemia asta?
Ce sti despre autorul ei?
Ce ai avea sä-i spui?
Cum te relatzionezi fatzä de el?
Ce mi-ai spune mie, dacä eu as fi autorul ei?
Cu câte mäsuri esti învätzat sä operezi?

Cu bine,
T.