Inregistrare video autentica: semnarea Dictatului de la Viena (40”)
“Am observat întâi că este o harta românească. Am desfăcut-o cu nordul în jos, ceea ce m-a făcut să nu înteleg nimic. Mi-a întors-o Schmidt. Ochii mei căutau tăietura de la granita de vest pe care cu totii o asteptam. Mi-am dat seama însă că este altceva. Am urmărit cu ochii granita care pornea de la Oradea către răsărit, alunecând sub linia ferată si am înteles că cuprindea si Clujul … Am început să nu mai văd. Când mi-am dat seama că granita coboară în jos ca să cuprindă secuimea am mai avut, în disperarea mea, un singur gând: Brasovul! O mică usurare: Brasovul rămâne la noi.
Când am privit în toată grozăvia împărtirea Transilvaniei, am înteles că puterile care îmi erau mult slăbite mă părăsesc cu totul. Tabloul dinaintea ochilor s-a făcut neclar, ca un nor galben cenusiu, din cenusiu, negru… În clipa aceea, mi-am pierdut cunostinta. Nu mai trăisem o asemenea senzatie fizică decât cu 22 de ani în urmă, când o injectie cu novocaină la o operatie mă făcuse să trec pentru o clipă pe lumea cealaltă, de unde mi-am revenit cu ajutoare medicale date in extremis.
Acum aveam pentru a doua oară impresia netă că am trecut dincolo. Cineva a cerut pentru mine un pahar cu apă. Dornberg a deschis usa alergând prin multimea care umplea sălile strigând: ‘un pahar cu apă, un pahar cu apă…’
Peste un minut mi l-au adus. Valer Pop mi l-a dat în silă să-l beau. Am început să văd din nou si am avut puterea să duc mai departe calvarul.
Mi s-au prezentat actele spre semnare. Am scos tocul meu cu cerneală verde, cu care scrisesem atâtea lucruri frumoase si atâtea gânduri bune pentru tara mea. Am iscălit tot, fără să mai citesc. Valer Pop citea pentru mine. De altfel, nu mai era nimic de verificat: actele erau cunoscute, harta tot asa.”
(Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena. Memorii iulie-august 1940, Bucuresti, Editura Enciclopedică, 1991, p. 212)
Pierderile teritoriale din 1940
6 responses so far ↓
1 Tamburus // Aug 30, 2006 at 5:45 pm
Leşinul istoric al lui Manoilescu când a semnat la ciopârţirea Ţării, ar trebuii să fie ţinut în mintea fiecărui politician care se joacă cu viitorul ţării. Manoilescu a fost şi el în Corpul Diplomatic, ca şi prinţul Sturdza, dar n’a dat nici el atenţie la alarma care a dat-o prinţul când a aflat de ofertele Germane-garanţia hotarelor noastre, pe care trimesul nostru la Berlin, Petrescu-Comnen, devotatul lui Titulescu
le ţinea secret, pentrucă conspiraţia de trădare a acestui “apostol”, dorea ca noi să invităm trupele ruseşti pe teritoriul nostru pentru “încercuirea Germaniei”, fără să-şi dea seama că pe timpul acela, singura ţară care putea garanta ceva era Germania, pentrucă Germania era Europa timpului de atunci. De ce o fi leşinat Manoilescu eu nu pot înţelege, pentrucă nu se poate să nu fi fost la curent cu ultima repetare a ofertei germane de la 12 August 1939 când am fost avertizaţi că: dacă nu vom accepta de data aceasta, Germania îşi va schimba direcţia politicii externe şi, NOI VOM FI LĂSAŢI LA DISCREŢIA VECINILOR NOŞTRII. Oare Manoilecu nu şi-a dat seama că ce s’a întâmplat atunci la Viena, nu era decât din cauza idioţilor noştri de politicieni!. Hitler nu ne-a putut uita, pentrucă noi românii l-am forţat să se apropie de Rusia. OARE CÂND SE VOR DEŞTEPTA ROMÂNII SĂ VADĂ REALITATEA! CĂ, ÎNJUMĂTĂŢIREA ROMÂNIEI ÎN 1940 A FOST REZULTATUL PROSTIEI NOASTRE! NU DIN “RĂUTATEA” GERMANIEI!. Păcat şi dureros, dar asta este adevărat…
2 Anonim // Aug 31, 2006 at 8:32 am
@Tamburus:
Desi nu pot contesta cele spuse de dumneavoastra ca martor al acelor timpuri, mi se pare totusi exagerat a afirma ca tocmai Romania a impins Germania sa semneze dezastruosul, pentru noi si nu numai, pact Ribentrop-Molotov.
Ofertele Germaniei sint stiute.
Remarcabil este si raspunsul lui Carol al 2-lea: ‘Nu-i pot trada pe cei care au ajutat tara mea sa se intregeasca.’
Poate ca, cel putin pe moment, acceptarea ofertei germane ar fi fost cea mai buna solutie dar e discutabil daca ar fi fost benefica si pe termen lung.
Oricum, istoria probabila (if history) ramine un subiect captivant…
3 Tamburus // Aug 31, 2006 at 3:58 pm
Anonim: de vei citi cartea ptrinţului Sturdza, vei găsi totul clar. Polonia şi România erau două ţări care, dacă ar fi rămas neutre, războiul putea fi ocolit! Dar, asasinându’l pe Pilsuzky care era pro German, Polonia nu a mai semnat pactul de prietenie cu Germania, căzând victimă promisiunilor engleze de garanţie a hotarelor ei! Iar noi românii, am ignorat şi ultima ofertă de înarmare a Armatei noastre, numai pentru a promite Germaniei că ne vom opune asupra unei invazii sovietice! Atunci, Germania, aşa cum ne-a prevăzut la 12 August, şi-a schimbat direcţia politicii externe şi, a făcut pactul cu Rusia! Numai la 11 zile după ce ne-a advertizat că vom fi lăsaţi la poftele vecinilor noştri… De fapt, Hitler a spus-o unui grup de politicieni români care la vizitat imediat după 23 August 1939: EU N’AM SĂ’L IERT PE REGELE DUMNEAVOASTRĂ PENTRUCĂ EL M’A FORŢAT SĂ MĂ APROPII DE RUSIA… Germania n’ar fi avut nevoie de război…
4 Anonim // Sep 1, 2006 at 8:30 am
@Tamburus:
Am auzit de aceasta carte dar nu ii stiu titlul exact si nici editura.
Puteti sa mi le spuneti dumneavoastra?
Citatul dat cu majuscule l-am mai vazut in postarile dumneavoastra dar, in logica expusa deja anterior, il cred doar o scuza.
Chiar daca Titulescu avusese convorbiri cu Litvinov, nu se ajunsese la acceptarea trecerii trupelor sovietice pe teritoriul tarii, asa cum cereau insistent puterile occidentale cu care Romania era aliata.
Fara a polemiza cu dumneavoastra, cred ca cea mai buna atitudine a Romaniei era sa reziste presiunilor Germaniei si Rusiei, asa cum a facut Polonia.
Desigur, ar fi fost anihilata ca stat dar ar fi avut alt ascendent moral.
In contextul dat, conflictul intre Germania si puterile occidentale era inevitabil.
Inevitabil, URSS li s-ar fi alaturat, intrucit spatiul vital reclamat de Germania o privea direct.
Posibil ca deznodamintul conflictului sa fi fost acelasi, indiferent deci de atitudinea Romaniei si cu aceleasi consecinte pentru ea.
Aceasta constituie de fapt drama Romaniei.
5 cristian // Sep 1, 2006 at 9:47 am
” cred ca cea mai buna atitudine a Romaniei era sa reziste presiunilor Germaniei si Rusiei, asa cum a facut Polonia.”
De acord cu această afirmaţie. Care este şi în acord cu doctrina militară a dacilor/ românilor dintotdeauna.
“Desigur, ar fi fost anihilata ca stat dar ar fi avut alt ascendent moral.”
Afirmaţia aceasta- o găsesc gratuită. România ar fi fost muuult mai puternică astfel. Orice întărire, pe orice plan, începe de la tăria morală! Dacă vreţi exemplu: Finlanda în timpul RM 2.
6 Tamburus // Sep 1, 2006 at 4:03 pm
Anonim:
ROMÂNIA ŞI SFÂRŞITUL EUROPEI 1966
Editura DACIA, Rio de Janeiro.
În engleză: THE SUICIDE OF EUROPE
Western Island Publishers, 1966 Boston, Los Angeles.
Eu nu cred că aceste cărţi se vor mai găsi de vânzare, dar le poţi găsi, dacă ai legătură cu grupuri naţionaliste, în diasporă sau în Ţară. Aceste cărţi sunt o adevărată comoară de informaţii date de prinţul Mihail Sturdza care a fost timp îndelungat în corpul duiplomatic şi pentru un timp, ministru de externe…
Leave a Comment