A. Isidor
Motto: Prea Fericite, Care din aceste două lucruri s-a întâmplat: Papa a venit la Ortodoxie sau Prea Fericirea Voastră la papism? Dacă s-a întâmplat primul, vestiţi-l ca să-l prăznuim cu bucurie mare cu toţii şi să dănţuim împreună. Dacă s-a întâmplat al doilea, spuneţi-ne-o cu sinceritate şi direct ca să ne încredinţăm că împreună cu Roma cea veche a căzut şi cea nouă sub erezie! (Arhim. Epifanie Theodoropulos, Cele două extreme, ecumenismul şi stilismul, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2006, pag. 19)
ŞI ANUL ACESTA – iată a devenit deja o tradiţie – începe cu rătăcirea pompos intitulată Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. Astfel, sub oblăduirea Patriarhiei creştinii sunt invitaţi la împreună rătăcire în Babilonul antihristic, în cadrul unor slujbe ecumeniste. Tema săptămânii de rugăciune în comun, desfăşurată în duhul trădării ortodoxiei, a fost anul acesta mesajul scripturistic „Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să sudă şi pe muţi să vorbească” (Marcu 7, 37) a însemnat opt zile (18-25 ianuarie) de rugăciune în bisericile: Romano-catolică, Anglicană, Reformată, Armeană, Evanghelică Luterană, Greco-catolică şi, să nu fie, Catedrala Patriarhală. Dealtfel PF. Teoctist ne îndeamnă să (vezi Comunicatul de presă al Patriarhiei nr. 20/ 15 ian. 2007) „… dăm măsura credinţei noastre ca cetăţeni ai Uniunii Europene”. Ne aşteptam din partea întâistătătorului Bisericii Ortodoxe să ne îndemne să dăm măsura credinţei noastre ca cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu, dar, se pare că altele sunt lucrările lui Dumnezeu şi altele ale oamenilor.
Sfinţii Părinţi ne învaţă că Hristos a întemeiat o singură Biserică, al cărui Cap este, şi nu biserici şi au statuat această învăţătură, primită sub insuflarea Duhului Sfânt în Crez: „Cred întru Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică”. Sfântul Fotie al Constantinopolului întăreşte această învăţătură cu cuvintele: „Este doar o singură Biserică a Lui Hristos – cea Ortodoxă, Apostolească şi Sobornicească, nu mai multe, nici măcar două”. Atunci cum se împacă mărturisirea de credinţă din Crez cu rugăciunile în comun alături de schismatici şi eretici şi cum pot fi considerate locaşurile de închinăciune ale acestora biserici?
Tot Sfinţii Părinţi ne lămuresc, însă, şi în această privinţă, ca şi în ceea ce priveşte atitudinea pe care trebuie să o aibă creştinii ortodocşi faţă de astfel de manifestări apostate.
După ce aflăm de la sfântul Prooroc David că locul creştinului este în „…Casa Dumnezeului meu mai vârtos decât a locui în locaşurile păcătoşilor” (Ps. 83, 11), „… ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez Biserica cea Sfântă a lui [atenţie: Biserica şi nu bisericile – n. red.] (Ps. 26, 7) şi suntem avertizaţi că „s-au amestecat neamurile şi au învăţat lucrurile lor” (Ps. 105, 34) să vedem ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur despre rătăcirile la alte religii şi dumnezei: „Ascultaţi toţi cei ce mâncaţi împreună cu ereticii, lepădare dureroasă: vrăjmaşi ai lui Dumnezeu sunteţi. Căci nici cel ce este prieten cu vrăjmaşii împăratului nu poate să fie prieten al împăratului, ci nici de viaţă nu se învredniceşte, ci piere împreună cu vrăjmaşii şi mai rele rabdă”. Mai mult decât atât, Sfântul Apostol Pavel dorind să-i ferească pe credincioşi de comuniunea cu alte culte şi confesiuni ne îndeamnă: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul, şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (II Cor. 6, 14,15); „Ei mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc” (Tit 1, 16); „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de el însuşi osândit!” (Tit 3, 10); „Nu vă lăsaţi înşelaţi! Însoţirile rele strică obiceiurile bune!” (I Cor. 15, 33).
Şi Arhimandritul Epifanie Theodoropulos condamnă rugăciunile în comun considerând că: „Din punct de vedere ortodox credem că o astfel de sărbătoare este de lepădat şi inadmisibilă. Mai întâi nu provine din sânurile şi din iniţiativa Bisericii noastre Ortodoxe. Din punct de vedere dogmatic are provenienţă străină. În al doilea rând, duce la rugăciunea ortodocşilor împreună cu ereticii, lucru interzis cu desăvârşire şi clar de sfintele canoane” (Arhim. Epifanie Theodoropulos, Cele două extreme, ecumenismul şi stilismul, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2006, pag. 52).
Şi pentru că veni vorba de Sfintele Canoane să ne amintim, pe scurt, ce spun acestea: Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: „Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor să se roage, să fie caterisit şi să se afurisească!”; apoi Canonul 10 al aceloraşi Sf. Apostoli spune, privitor la aceste rugăciuni în comun: „Dacă cineva se roagă chiar şi în casă cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească” (Pidalionul de la Mănăstirea Neamţu, 1844). Referiri la oprirea de la rugăciunile în comun cu schismaticii şi ereticii fac şi Sfintele Canoane Apostolice 11, 45, 47, 65, Canoanele de la Soborul din Laodiceea 6, 9, 32-34, precum şi canonul 9 al Sfântului Ierarh timotei al Alexandiei.
În ciuda acestor mărturii şi a altora nenumărate pe care Sfinţii Părinţi ni le-au lăsat ca să ne putem apăra împotriva „lupilor răpitori” aceste manifestări pseudocreştine înfloresc şi se dezvoltă an de an. Probabil că acestea îşi găsesc acoperire în cuvintele PF. Teoctist, care aprecia în acelaşi comunicat de presă că: „Din punct de vedere religios România se prezintă ca o Europă în miniatură”. Adevăr grăieşte Preafericitul, iar Dumnezeu a înţeles demult acest lucru şi ne trimite pedepse pe măsură, an după an, în dorinţa Lui de a ne înţelepţi, după cum şi Proorocul Ieremia avertizează: „Iată, vine furtuna Domnului cu iuţime, vine furtună mare şi va cădea peste capetele necredincioşilor” (Ieremia 23, 19).
Celorlalţi, cei ce se află în dreapta credinţă le vorbeşte Sfântul Iererh Luca al Crimeii (+1961), care spune: „Noi, credincioşii (ortodocşi) nu suntem prea mulţi. Mântuitorul i-a numit pe ucenicii Săi turmă mică (Luca 12, 32). Şi acum suntem turmă mică şi acum suntem puţini, dar avem totuşi stăpânirea de a fi fii ai lui Dumnezeu, căci Îl iubim din toată inima pe Domnul nostru Iisus Hristos” (La porţile Postului Mare). Întărire primim şi de la Sfântul Ioan Scărarul care spune „Virtutea smereniei nu se află în oamenii aparţinând feluritelor religii, ci numai în cei drept credincioşi” (Scara Raiului). Amin!
9 responses so far ↓
1 thewanderer // Jan 30, 2007 at 1:23 am
Nu inteleg de unde atata inversunare impotriva Bisericii Romei. Sa nu uitam ca gratie greco-catolicismului si Scolii Ardelene ne-am regasit identitatea latina si vocatia nationala; sau poate era mai bine sa pastram alfabetul chirilic si liturghia in slavona? Calendarul vechi? Domnii fanarioti?
Grecii nu sunt chiar cel mai tolerant popor din Europa (a se vedea situatia minoritatii (a)romane din nordul tarii), nu vad ce bine ne-ar face sa le calcam pe urme in demersurile lor anacronice, care pana la urma tin mai mult de orgoliu decat de credinta, canoane samd.
Cat despre sintagme ca “eretici”, “schismatici” etc nu am ce comenta, genul asta de gandire al-Quaediana nu face cinste ortodoxismului pasit acum in mileniul al treilea.
2 Netrebnic // Jan 30, 2007 at 2:38 pm
Eretici, schismatici,pagani, au fost din cele mai vechi timpuri.La fel si PROROCI, SFINTI MARTURISITORI, tot din cele mai vechi timpuri.
Ce au facut acestia, prin ce s-au sfintit ar fi mult de spus.Si marturisirea lor de credinta a ramas scrisa.Nu uita SINOADELE ECUMENICE si CANOANELE.
Respectand CANOANELE cinstim pe STINTI si prin ei - DUHUL SFANT, DUMNEZEU.
Daca nu respectam CANOANELE necinstim pe STINTI si prin ei - DUHUL SFANT, DUMNEZEU.
Arata-mi, daca poti, prin ce se sfintesc cei de alte credinte (protestanti, catolici, musulmani), pe care tu nu indaznesti sa-i numesti cum ii numesc SFINTII.
Enumara-mi, tot daca poti, SFINTII PARINTI, care la Balamand ne-au numit BISERICA sora
cu papismul, sau alti SFINTI PARINTI, care (ne)cinstesc pe la tot felul de adunari (talharesti), ecumenice (ecumeniste) hotararile BISERICII ORTODOXE.
3 Colors // Jan 30, 2007 at 2:50 pm
9. Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul.
10. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!
(A doua epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan - Cap. 1)
3. Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci - dornici să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor.
(Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel - Cap. 4)
8. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema!
9. Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema!
(Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel - Cap. 1)
35. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
(Sfânta Evanghelie după Matei - Capitolul 24)
Liber este fiecare de acum să-şi aleagă ”dumnezeul” său. Cine vrea ”biserică nouă” şi ”învăţătură nouă” să meargă. Curând vom da şi noi măsura credinţei noastre, curând. Dumnezeu să ne întărească.
4 donjoe // Jan 31, 2007 at 11:40 pm
Uau, mersi mult de informaţie, nenea Isidor! Aşteptăm cu nerăbdare primul caz românesc de omucidere din cauza intoleranţei ortodoxe înverşunate. Kill the heretics!
Ce să ne mai ascundem atâta după deget? Ce-avem noi a face cu Drepturile Omului şi civilizaţia? Nu există decât Drepturile Creştinului Drept-Măritor! Restul să piară! Însuşi Mântuitorul a spus să ne luăm săbii că vine măcelul. ;)
5 altermedia_ro // Feb 1, 2007 at 12:13 am
donjoe, comentarea articolelor nu este obligatorie. Daca ai ceva de spus constructiv, e in regula; daca nu poti depasi nivelul unei bascalii de gang si al obsesiilor anti-religioase personale, abtine-te.
6 hadrian // Feb 1, 2007 at 3:18 pm
PUTEREA STA IN UNITATE.
DIVIDE ET IMPERA
La inceput a fost o biserica pe urma le veni oamenilor niste idei(inspirate de al necurat) si dintr-o biserica se facu doua, dupa care au aparut bisericile protestante pe urma cele neoprotestante.
Si asa crestinismul a slabit constant de-a lungul veacurilor,invatatura s-a diluat, riturile au inceput sa fie abandonate incepand sa fie considerate “depasite”.Au pastrat riturile(din cate stiu) doar biserica Ortodoxa si cea Catolica (si cea greco catolica care e un hibrid intre cele doua)
Eu zic ca a avut satana doua milenii destul de profitabile in care a reusit sa dezbine si sa slabeasca destul de bine biserica Crestina.
A da , am uitat satana nu exista, e doar o nascocire a teologilor si preotilor care vor sa bage spaima in bietul popor- inca un proiect reusit pt mister DeVile
7 donjoe // Feb 2, 2007 at 10:05 am
Nu se pune problema “băşcăliei de gang”. Sau poate n-am văzut eu vreun gang în care vocabularul să fie acelaşi cu al meu. Se pune problema să iei în râs ceea ce este demn de luat în râs şi să arăţi lipsă de respect pentru ceea ce nu merită niciun dram de respect - intoleranţa obsesivă, ura viscerală pe care numai fanaticii o pot avea împotriva altor doctrine.
Da, probabil opţiunea raţională ar fi fost să invit creştinii a căror religie nu se defineşte prin ceea ce urăsc să boicoteze B.O.R., abandonându-i lăcaşurile şi manifestările. Dar se pare că articolul m-a prins într-un moment mai neinspirat.
8 Jericho // Feb 2, 2007 at 1:07 pm
@donjoe
“intoleranţa obsesivă, ura viscerală pe care numai fanaticii o pot avea împotriva altor doctrine” se pare ca o manifesti si tu fata de noi. Deci, dupa tine, fanatici sunt toti cei ce se opun viziunii tale despre lume. Atata timp cat Biserica iti certifica parerile tale personale, e OK, dar cand ea se opune vehement nebuniilor tale, hei, atunci e intoleranta, inchizitie, etc. Deh, doar BOR-ul in viziunea ta ar tb. sa asculte de parerile tuturor nebunilor si a bolnavilor mintal, nu? Doar suntem in democratie, unde orice rahat cu ochi are dreptul la o parere!
9 donjoe // Feb 3, 2007 at 3:32 pm
“… se pare ca o manifesti si tu fata de noi.”
A, nu, maestre. Eu sunt intolerant cu intoleranţa însăşi. E o diferenţă importantă aici, chiar dacă aparatul pricepător ţi-e prea amorţit astăzi ca s-o depisteze. Iar biserica e OK când nu incită la ură şi la negarea realităţii. Domnule utilizator… cu ochi. :) (Decenţa exprimărilor creştinului faţă de cei care nu-l aprobă m-au umplut întotdeauna de admiraţie…)
Leave a Comment