Sergiu Bacalov este absolvent al Facultăţii de Istorie din Chişinău, lucrează în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi conduce filiala Basarabia a Forumului Creştin Noua Dreaptă.

Altermedia: În urmă cu cîteva zile aţi organizat o tabără de muncă la Mănăstirea Ţîpova. În ce a constat ea mai exact?

Sergiu Bacalov: Într-adevăr, între 13 şi 20 august am organizat la mănăstirea Ţîpova o tabără de muncă, o acţiune de voluntariat a membrilor Noii Drepte din Basarabia. În decursul unei săptămîni am contribuit, în măsura micilor noastre posibilităţi, la sprijinirea uneia dintre cele mai vechi mănăstiri româneşti din Basarabia, mănăstire legată de numele lui Ştefan cel Mare, loc sacru pentru întreaga suflare românească din spaţiul Pruto-Nistrean.

După un marş de 25 de kilometri, marş pe care l-am închinat memoriei Împăratului Traian, părinte al poporului român, participanţii la tabără s-au pus la dispoziţia stareţului mănăstirii, arhimandritul Policarp, reuşind să combine armonios munca fizică cu cea spirituală.

Tabăra de muncă a fost şi o posibilitate de a controla voinţa şi tăria de caracter a camarazilor, ca urmare am constatat cu bucurie existenţa în ei a calităţii de jertfire de sine pentru Dumnezeu, Neam şi Ţară.

Necesitatea efectuării unei tabere de muncă a fost condiţionată şi de situaţia destul de complicată în care se găsesc mănăstirile din Basarabia. Jumătatea de secol de ateism şi bolşevism a lăsat amprente profunde asupra complexelor monastice. Din peste treizeci de mănăstiri basarabene care funcţionau la 1940, rămăsese către finele stăpînirii sovietice doar cea de la Japca, celelalte fuseseră în mare parte transformate în spitale de psihiatrie sau ruinate sistematic. A fost o perioadă care a provocat nu numai o degradare fizică a aşezămintelor, ci şi o decădere spirituală a vieţii monahale, producîndu-se o ruptură de tradiţia creştină multiseculară existentă în acest spaţiu.

Noi, membrii Noii Drepte, în calitate de mireni, am cautat a contribui măcar din punct de vedere material la susţinerea mănastirilor, centre ale creştinismului ortodox şi focare de iluminare culturală. Aflarea noastră la mănăstire ne-a permis cunoaşterea “pe viu” a istoriei naţionale şi a legendelor despre Orfeu şi Ştefan cel Mare care au făcut faima mănăstirii. De asemenea, am putut admira mănăstirea rupestră, considerată a exista din primele veacuri ale creştinismului. Neîndoielnic este şi faptul că aflarea la mănăstire s-a răsfrînt pozitiv asupra noastră, provocînd în noi o schimbare spirituală calitativa.

AM: Ce-şi propune filiala Noua Dreaptă Basarabia?

SB: Idealul Noii Drepte din Basarabia este de a înfăptui Unirea Basarabiei cu Ţara Mamă – România. Este o chestiune ce ţine de timp. Sperăm totuşi să fim noi autorii acestui act. Nu ne vom supăra dacă ar face-o altcineva înaintea noastră. Pînă la acel moment ne propunem ca scop de bază ocrotirea, menţinerea şi propagarea valorilor spirituale ale poporului român ortodox din Basarabia şi Transnistria. Misiune pe care o putem realiza doar sprijinind pe toate căile legale elementul etnic românesc creştin din Republica Moldova.

AM: Care e situaţia românilor basarabeni în prezent, ce greutăţi întîmpină, ce aşteptări au?

SB: Cred că românii basarabeni se află într-o perioadă foarte complicată, marcată de o criză de identitate de care se folosesc cu succes răuvoitorii neamului nostru.

Criza de natură identitară este şi mai mult complicată (sau chiar generată) de substratul economic şi politic. Românii din stînga Prutului sînt dezbinaţi pe de-o parte teritorial, în Republica Moldova, Transnistria, sudul şi nordul Basarabiei, aflate în Ucraina, iar pe de alta parte pe criteriul identităţii în români şi moldoveni.

Raportul dintre ultimii a devenit obiectul unor multiple speculaţii şi este utilizat cu succes în politica de promovare a “moldovenismului” dusă de actuala guvernare. În societate se simte influenţa crescîndă a “moldovenismului”, de creare a unei naţiuni noi moldoveneşti, deosebită de naţiunea română, pentru legitimare utilizîndu-se foarte abil cîteva aspecte contradictorii din istoria românilor sau chiar falsificîndu-se grosolan unele momente de bază.

Nu este un secret nici faptul că renumitul spirit naţionalist al românilor basarabeni a fost puternic afectat, ca urmare a 15 ani de “capitalism sălbatic” şi a cîtorva “mari trădări naţionale”, ceea ce a diminuat mult încrederea şi aşteptările românilor basarabeni într-o rapidă unire cu România.

Consider că este nevoie, la moment, de a face eforturi serioase pentru regenerarea românismului, evident că într-o formă nouă, militantă şi constructivă.

AM: Cum vezi relaţia basarabenilor cu România, mai exact cu autorităţile române? Ce părere ai în legătură cu apropiata introducere a sistemului de vize pentru cetăţenii R. Moldova începînd cu ianuarie 2007?

SB: Oscilarea relaţiilor dintre Republica Moldova şi România este un fenomen normal, determinat în mare măsură de evoluţia situaţiei de pe arena internaţională, însă nu trebuie să depaşească anumite limite. Este clar că multe depind de voinţa politică a factorilor de decizie din ambele ţări româneşti, iar printre ei există numeroase elemente reticente sau chiar potrivnice apropierii sau unirii celor două ţări. Este un fapt stabilit şi indiscutabil.

Cît despre problema sistemului de vize pentru cetăţenii din Republica Moldova, sînt convins că îi va afecta mult pe românii basarabeni. Situaţia pare la prima vedere ca o lepădare, de către statul român, de noi, basarabenii. Sper însă că se va găsi o soluţie optimă pentru acest “nod gordian” românesc.

AM: Cum vezi soluţionarea problemei transnistrene? Care crezi că vor fi urmările referendumului ce se va desfăşura în Transnistria la jumatatea lunii septembrie?

SB: Transnistria este o problemă cu barbă, şi încă cu o barbă destul de lungă, încît împiedică mersul normal al societăţii de pe ambele maluri ale Nistrului. Cred că este nevoie de o soluţie extremă: fie dezicerea de acest teritoriu, ceea ce poate favoriza unirea R. Moldova cu România, însă care semnifică şi dezicerea de cîteva sute de mii de etnici români, lucru pe care îl consider anormal, fie o integrare necondiţionată, paşnică şi benevolă a ambelor maluri ale Nistrului, deoarece nu există motive etnice, religioase, sociale sau culturale pentru a individualiza spaţiul din stînga Nistrului. Este o cale lungă şi destul de imprevizibilă.