Ion Coja [citeste prima parte aici]

Deci nu e glumă şi nici limbaj de ăla figurat ! Ci pe bune : evrei care se hrănesc cu excremente omeneşti… Evrei care se hrănesc cu cadavre omeneşti…

Trebuie scris şi cu majuscule asemenea veste: EVREI CARE SE HRĂNESC CU EXCREMENTE ŞI CADAVRE… (Nu dau pagina, cine nu crede să pună pariu!)

Tare-s curios să văd cum sună în franceză ori laponă acest text cum nu poate fi altul mai anti-semit!… Autorul, după bună regula că cei mai sinceri şi mai eficienţi antisemiţi sunt evreii, un evreu, nu degeaba numit Katz. Katz! Nume predestinat! M.Katz ! Cumva Maximilian ?! Că chiar că s-ar potrivi!…

Întâmplarea face însă că un alt fost preşedinte, al aceluiaşi comitet din Moghilău, Siegfried Jaegendorf, cu majuscule scris SIEGFRIED JAEGENDORF, nume predestinat şi el, ajuns după război în America, dă cu mucii în fasolea jidovească şi scrie acolo câteva sute de pagini despre cele văzute şi trăite de el în Transnistria, la Moghilău! Cartea a depus-o la Yad Vashem spre publicare, şi marile caiafe, după ce s-au crucit citind mărturia jidanului, l-au luat la început cu binişorul şi i-au cerut surâzându-i complice să-şi schimbe viziunea asupra vieţii duse de el în Transnistria, căci, aşa cum reieşea din cartea sa, Transnistria le oferise celor interesaţi condiţii de alimentare inacceptabil de decente, de omeneşti. Nici tu cadavre, nici tu excremente! Făcându-i astfel de fecale pe toţi mărturisitorii Holocaustului din România !… Ceea ce la Yad Vashem nu se poate accepta!

Încăpăţânat şi apostaziatic însă, JAEGENDORF, evreu cinstit, cum nu puţini au fost în România, a refuzat să mănânce în America ce nu mâncase el în Transnistria, căcat adică, şi şi-a retras manuscrisul, plin de indignare. Manevră zadarnică: a urmat moartea suspectă a autorului, iar manuscrisul a fost publicat cu vizibile intervenţii anonime asupra textului, corectându-l la viziune… (A se vedea şi Jurnalul lui Mihail Sebastian, mort şi publicat în aceleaşi condiţii !) Ne vom ocupa de acest caz, cu detalii, într-un volum viitor. Probabil al III-lea. Deocamdată să consemnăm că Comunitatea Evreiască din România, susţinând traducerea şi publicarea Cărţii Negre, îşi dă girul credibilităţii totale pentru declaraţia deplin tembelă a lui M.Katz cum că în Transnistria evreii – probabil nu chiar toţi, ci numai prin reprezentanţi?, şi nu toată vremea, ci numai în momente mai inspirate, evreii s-au hrănit cu fecale, iar mai târziu – probabil când nu s-au mai găsit excremente, cu cadavre omeneşti… (sublinierea noastră !)

Declaraţia este însă, slavă Domnului şi din păcate, complet lacunară, incompletă, şi nu rezistă la un examen critic. Mai întâi: omeneşti, omeneşti ! Dar ale cui cadavre, oameni buni? Cadavre româneşti sau evreieşti?…

Ca şi fecalele ! Ale cui excremente? De goim sau de evreu? Şi ce fel de evreu? Căci dacă erau fecale de evreu mâncător şi el de fecale, valoarea nutritivă a fecalelor reexcrementate era egală cu zero! Un fel de fecale second bouche! Sau second …pardon! …Mai bine nu le mâncau! Le-au mâncat aşa, fără nici un aport caloric?! Degeaba ?! Gratis?! Fără niciun gheşeft?! Cine să creadă aşa ceva?!… Mii de evrei care au acceptat să consume fecale expirate!! Cum să nu devină cadavre?! Eu unu, nu! Nu cred povestea asta! Neg categoric! Chiar cu riscul de a mai fi o dată negaţionist!

…Insist asupra caracterului vag al mărturiei, poate chiar echivoc, duplicitar: dacă evreii cacofagi nu reuşeau să se aprovizioneze cu alimente, cum făceau de reuşeau «să se aprovizioneze» în cantităţi salutare cu (1) fecale alias excremente şi, respectiv şi ulterior, evreii necrofagi, cu (2) mortăciuni, adică cadavre? Întrebarea noastră poate să pară redundantă, chiar retorică, dar debarasându-ne de cuvinte, de povara lor metafizică, nu ne va fi uşor să reconstituim, fără prea multe documente din epocă, căci au fost deteriorate prin folosirea lor ca hârtie higienică pe cale bucală, nu ne va fi deloc uşor să reconstituim modalităţile prin care, teoretic vorbind, se putea practic face aprovizionarea cu fecale de-ale gurii pentru comunităţi întregi!… Încercaţi să vă imaginaţi!… Eram totuşi în plin război mondial! Cine le producea pe fecale, cine le achiziţiona, cine le transporta şi cine le distribuia echitabil? Nu putea fi deloc uşor! Ci cumplit! Cumplite au fost toate în cumplita Transnistrie… (Eh, ăsta da toponim sortit unei meritate cariere internaţionale!… Merci, Matatias!)

Cred că marii holocaustologi ar avea obligaţia morală să fie curioşi în acest sens, să cerceteze subiectul şi să explice întregii omeniri cum s-a putut face aprovizionarea cu atâtea excremente în vreme de foamete?! Fireşte, la vreme de război, aprovizionarea cu cadavre nu punea nicio problemă! Problema problemelor este fecalele!

Ba chiar invit oficial onor cititorii acestor rânduri să se pună în postura onorabilului M.Katz, dar şi a lui Matatias Carp, precum şi a celor care au tradus Cartea Neagră, inclusiv conducerea Federaţiei şi sponsorii traducerii, başca cei ce o vor citi, chiar dacă prin traducere îşi va pierde mult din parfumul autentic, din izul ei reavăn, şi să facă un exerciţiu de imaginaţie în sensul arătat. Vor descoperi că nu e deloc uşor să pricepi cum reuşeau totuşi evreii să-şi procure în cantităţi îndestulătoare şi la orice oră substanţa respectivă, de unde o luau şi cum: cumpărată sau furată? En gros sau en detail? La preţul pieţii sau de speculă, profitând cu cinism de condiţia socială a evreului rătăcitor?

Cu riscul de a mă repeta mă mai mir o dată: pe vremea aceea nici nu putea fi vorba de frigidere! Ceea ce complică mult lucrurile. Ca să nu spun că trezeşte legitime suspiciuni. Chiar să fie aşa cum susţine Federaţia evreilor din România?! Fecale şi cadavre?! Excremente şi hoituri?!… În cantităţi şi varii calităţi imposibil de reconstituit?! Unde mai pui că, cum spuneam mai sus, era şi în vreme de război! …Nu cumva e prea de tot?!

Parcă n-aş crede şi chiar nici nu am crezut până deunăzi nici măcar o iotă din povestea asta urît mirositoare, dar când aflu acum că onor Federaţia respectivă şi Sanhedrinul adiacent, inclusiv Congresul Mondial Evreiesc, şi-au dat acordul pentru traducerea cărţii, pentru cariera ei internaţională, mi-am zis că gata! Tot ce scrie în Carte este adevărat, nebun cine, ca mine, nu crede! Este adevărul cel mai adevărat, atât la o lectură ad litteram, cât şi la una în spirit ! Aşadar, teoretic, dar mai ales practic, cu valoare simbolică, niciun evreu nu o contestă! Nici cartea, nici titlul acestor rânduri! Pas de te mai îndoieşte! Pas de mai neag-o! Negaţioniştii dracului şi caraghioşi ce suntem! Ce avem noi împotrivă ca evreii din Transnistria să fii mâncat de toate acolo?!… Inclusiv pâine albă, cum susţine negaţionistul avant la lettre care a fost SIEGFRIED JAEGENDORF, fie-i amintirea binecuvîntată.

*

Un alt argument, o altă dovadă că Cartea nu minte, aşa cum, recunosc, încerc eu de ani de zile să mint lumea cum că Cartea ar minţi, un alt argument zic, că nu minte vestita Carte, este că niciun evreu n-a murit de foame în Transnistria! Nici unul măcar! Au murit evreii din toate cauzele şi motivele posibile în timp de război: de tifos, de apendicită, de brâncă, de dalac, de bătături, de indigestie, de maţe încurcate, de glonţ, de otită, de gaze, de plictiseală, de oftică, de orice, numai de foame nu! Or, de foame s-a murit berechet în timpul războiului pretutindeni şi zi de zi! Numai în Transnistria, nu! Ceea ce confirmă teza şi explicaţia dumnealor Matatias Carp & M.Katz comp., cu fecalele şi cadavrele, dovedind tuturor scepticilor că nu sunt deloc inventate nici primele – respectiv excrementele, nici secundele, adică cadavrele… Au fost autentice, ca şi evreii care s-au înfruptat din ele. Este de-acum versiune oficială! Semnează sponsorii şi inspiratorii mult gustatei traduceri! Inclusiv guvernul român dacă, aşa cum nu m-aş mira deloc, traducerea şi publicarea au fost plătite din bugetul naţional al României! Din fondurile de propagandă a excelenţei româneşti în materie! Materie de fecale şi de Holocaust materie!

De precizat că, din păcate pentru această poveste, nimeni nu este perfectul ticălos, aşa că Matatias Carp în Cartea Neagră publică – din neglijenţă?, şi câteva texte semnate de disidentul JAEGENDORF. Dacă le compari cu cele semnate de Moise(?) Katz al nostru, cam nu-ţi mai vine să crezi versiunea oficială, cea cu, pardon, fecalele şi excrementele, a(le) Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România… Aceasta este denumirea completă, aşa cum o să apară la Tribunal, ca parte lezată după publicarea acestor rânduri calomnios de antisemite!

Îmi vine a minte altă emisiune TV, la care un alt martor, un alt Katz, ceva mai mic, nu prea a ştiut să răspundă la întrebarea întrebărilor: «ce s-a întâmplat, bre, omule, cu cadavrele celor 250.000 de evrei ucişi de Antonescu în Transnistria? Şi unde sunt excrementele lor, fecalele a 250 000 de evrei căcăcioşi, ca toţi evreii ?! Unde s-au evaporat?» Întrebare gordiană, în care s-au împotmolit până la gât marii specialişti în materia respectivă, istorici nerozi şi neinformaţi, de renume mondial, inclusiv evreul, katzul degenerat de la TV, care nici el nu citise Cartea Neagră, aşa că a tăcut încurcat şi capitulard, prostuţul, neştiind să dea replica atât de logică că acei evrei deveniţi cadavre, celebre cadavre de mâine încolo, au fost mâncaţi de ceilalţi evrei, supravieţuitori cu acest preţ deloc abominabil după unii sau, după alţii, deloc neglijabil!… Ce putea fi mai simplu?! Evreii şi-au mâncat cadavrele proprii! Alţii fecalele! De aceea nu a fost nevoie în Transnistria nici de cuptoarele acelea nemţeşti atât de energofage şi, mai ales, scatofage, ca să dispară cele 250.000 de cadavre! Mai rămâne de stabilit cine a avut ideea reciclării atât de ecologică avant la lettre a evreilor. Cumva tot noi, românii?… Pariez că!

Şi se lămureşte astfel marele mister al celor 250 000 de cadavre din Transnistria de negăsit în toată Transnistria: nu le-au mâncat câinii, Doamne, fereşte!, cum afirmă bezmetici istoricii din şcoala de gândire a holocaustrologilor de la Chişinău! Din nou lumina adevărului românesc răsare de la Bucureşti, din ograda Federaţiei evreieşti de specialitate, şi nu e prima oară: evreii din Transnistria au fost haliţi, cu fecale cu tot, de ceilalţi evrei din Transnistria, mai norocoşi… Evreii şi-au mâncat astfel unii pe alţii, între ei, fără nicio imixtiune străină, în cea mai pură tradiţie autarhică a ghettoului, vie şi azi… Drept care alt miracol transnistrean : niciun evreu în zonă nu a murit de foame! Ba chiar la întoarcere – câţi s-au mai întors, toţi supraponderali !

Limitat la puterea de circulaţie, infimă, a limbii române, acest adevăr – evreii mâncători de căcat, corect: EVREII MÂNCĂTORI DE CĂCAT, va irumpe de mâine pe media mondială prin traducerea în limba lui Céline, să i se bucure toţi urmaşii! Ce victorie postumă, niciodată imaginată sau măcar visată de vestitul antisemitolog! Al drăcuţului drac, cum le mai aranjează el, mereu pe mâna proprie a altora! Că ce face ovreiul cu mâna lui…

Viaţa bate filmul încă o dată! Îl bate la curul gol! Scor general: scor de maidan, de forfait!…

…Să mai dăm o dată, întru înfiorată neuitarea noastră planetară, citatul care prin generoasa iniţiativă, dezinteresat subvenţionată de onor guvernul român, îşi deschide azi largi aripile pentru a porni în zbor planat să facă ocolul Terrei, într-un de-acum perpetuu turneu al demascării impostorilor români – vezi mitologia omeniei la aceşti veritabili şi binecunoscuţi mâncători de… de… Dar nu !, pe români nu-i mai poţi numi mâncători de căcat, ca până acum, acest brand se întoarce definitiv, aşa cum e drept, la cei care îl şi merită dintotdeauna, şi devine binemeritatul lor monopol exclusiv şi talmudic: «Neavând posibilitatea aprovizionării cu alimente (alimente cusher, se înţelege – n.n.), (evreii) se hrăneau cu excremente omeneşti (tot cusher), iar mai târziu cu cadavre omeneşti.» De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii…

Desigur, e posibil să se fi produs în această vastă campanie şi niscai abuzuri, poate chiar acte de corupţie, de speculă şi dosire de produse alimentare, nedemne de poporul ales! Evreii sunt însă şi ei tot oameni, săracii. Supuşi aceloraşi patimi şi slăbiciuni! Nu e de mirare că s-au mâncat între ei, conform principiului Iuda Iudae lupus estem! E foarte probabil că dacă românii ar fi şi ei evrei, sau vice-versa, ar proceda la fel! Natura umană este aceeaşi. Inclusiv gustul sau mirosul. Să nu ne îmbătăm cu apă rece!… Dacă există evrei care mănâncă căcat sau supravieţuiesc mişto de tot de pe urma cadavrelor, asta înseamnă că, în principiu, specia om este cea care mai mănâncă la nevoie şi căcat, respectiv cadavre!… Că semenul şi aproapele nostru este chiar omnivor! Mănâncă de toate! Mănâncă orice! Poftă bună, frăţioare!

*

…Da, ca lingvist pasionat de mecanismele sufleteşti ale graiului, am scris cu plăcere, cu pasiunea adevărului!, câteva zeci de pagini despre celebrul paradox al mincinosului, iar ani de zile, în faţa studenţilor, le-am îndemnat pe studente, când vor ajunge mame şi-şi vor (sur)prinde copilul că va spune prima oară o minciună, să se bucure ca de a doua naştere a odorului, nu cumva să-l descurajeze ori să-l pedepsească, căci minciuna, la copii, în primii ani de viaţă, nu este semn de proastă creştere, de nărav sau viţiu, ci dimpotrivă, este semnul dezvoltării intelectuale normale, semn că plodul a depăşit limitele limbajului şi s-a instalat comod în metalimbaj! Dintre toate vieţuitoarele lăsate de bunul Doamne-Doamne, numai omul minte, căci poate despărţi semnificatul de semnificant, ceea ce alte dobitoace nu sunt în stare să facă! Etc., etc.

Dar m-am înşelat! Şi-mi vine să strig ca Octavian Goga : M-ai învins, Israele! Mi-ai dat dovada că am greşit mereu! Minciuna nu înseamnă numai calcul ticălos! Ea mai poate fi şi semnul nevinovat şi inocent al prostiei, ba chiar şi mai ales al paranoiei! Prostie şi paranoie iudaică! Concentrate în de-acum universal valabila Carte Neagră… Deh, tu l-as voulu, Moshe Katz!

Iar paranoia fiind ceea ce este, o biată boală, (ereditară?), cum să mă mai supăr eu pe autorii evrei care, deci, nu au minţit din rafinament stilistic atunci când au afirmat bunăoară că românii, în bestialitatea lor meschină, nu le dădeau nici sare evreilor ca să-şi îndulcească cât de cât hrana mizeră ! (Nu, nu vă gândiţi la săratul fecalelor de mai sus! Sarea oricum intră oligatoriu în reţeta oricărei fecale… Nu există fecale nesărate! Nici măcar în Transnistria!) Penuria de sare – zice mai departe Realitatea Evreiască, oficiosul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, îi făcea mai ales pe copilaşii evrei să sufere şi, natural, îi făcea să plângă. De trista împrejurare profitau fără ruşine vecinii familiei, care-şi puneau farfuria cu supă chioară sub ochii lacrimogeni ca să-şi săreze astfel bucatele!…

…Ce părere ai, amice Teşu, despre această poveste cu sarea din Transnistria?, l-am întrebat pe dl Teşu Solomovici pe care, o vreme, l-am suspectat că el ar fi evreul căutat. «E chiar uşor ingenioasă povestea, este, da, o metaforă !», mi-a explicat comprehensiv Teşu Solomovici când m-am arătat contrariat de paradox: tocmai celor care sunt sarea pământului să li se ia sarea!… Cât de subtili au fost românii în cinismul lor – cine ar fi zis ?!, auzi la ei, să nu le dea nici sare nevinovaţi fraţilor lui Josef?!

Din păcate, nici cu Teşu nu mi-e ruşine!… Iată-l ce scrie despre scufundarea vasului Merkure, plin ochi de evrei: « Vasul a fost torpilat de un submarin german. Soldaţii germani i-au mitraliat pe evreii care încercau să se salveze şi asupra lor au fost lansaţi câini dresaţi ca să-i ucidă în apă »… Aşadar, câini dresaţi să fie « lansaţi » în apă şi să ucidă, în largul mării, evrei… Câini care stau zile şi săptămâni întregi pe un submarin, domule Teşu ?! Câini care vin la tine înot şi te muşcă, te trag cu capul la fund?!… Dragă domnule Teşu, n-ai văzut niciodată un câine cum înoată? Păi nu aveai voie nici măcar să citezi asemenea inepţie! Iar dacă nu dai sursa acestei «informaţii», dacă deci dumneata ţi-ai imaginat singur şi nesilit de nimeni această gugumănie, cu ochişorii minţii dumitale ai vizualizat-o, atunci se întâmplă ceva foarte grav cu mintea dumitale!… Şi zău că nu mă bucur ! Aşa cum nu mă bucur să aflu şi să ştiu că submarinul criminal a fost unul sovietic… Nu schimbă cu nimic destinul pasagerilor de pe Merkure… Dar ar trebui să schimbe destinul cărţilor şi al autorilor care propun asemenea netrebnice fantasmagorii! N-au ce căuta pe tarabele librarilor ori în casa unor oameni normali, cu frica lui Dumnezeu! Afară din librării şi tipografii, din biblioteci, nebunelor!! Paparude smintite! Aţi împuţit destul planeta!

*

…Câini “dresaţi să ucidă în apă”! E antologică! Iar antologia asta cum s-o numesc? A paranoiei holocaustice sau holocaustizante? Holocaustisite? Holocaustologizante, cumva? Care-i termenul potrivit? Capabil să exprime tot adevărul, dar numai şi numai adevărul adevărat despre suferinţele evreieşti din România, nu şi adevărul despre formele paranoiei şi prostiei complet iudaice, nu au românii de noi niciun amestec!

*

…Cam acesta este nivelul literaturii care a împuţit şi a murdărit planeta cu ideea de Holocaust în România : osii unse cu sângele unor evrei tăiaţi în bucăţi, evrei care nesiliţi de nimeni mănâncă căcat şi hoituri, evrei care îşi procură sarea pentru bucate din lacrimile copiilor, câini dresaţi să înece evrei… Şi tot aşa, pe zeci de mii de pagini! O literatură debilă în toate, care compromite definitiv chiar şi minciuna, denaturând-o, depreciind-o, depravând-o! Cu această literatură îmi amărăsc zilele şi nopţile de mai bine de 15 ani! Mai întâi ca s-o citesc, s-o citesc cu atenţie, mizerabila!, oricât de copleşitor ar fi dezgustul, căci nu m-a obligat nimeni la acest supliciu! Mai apoi ca să găsesc argumentele …respingătoare. Risipă de inteligenţă şi de energie sufletească din partea mea, numai şi numai pentru că prea ne cred proşti cei care-şi împing prostănacii să vină dinaintea noastră cu scorniciuni atât de neroade! De demente ! N-aş da două parale pe ei! Dar cum să le taci când ţinta le este atât de criminală: să te lase pe drumuri, alungându-te din ţara ta, din sălaşul tău?!

…Măcar de ar fi nişte ticăloşi înrăiţi, să poţi pune biciul pe ei! Dar nu sunt decât nişte triste compromisuri între oligofreni închipuiţi şi paranoici aroganţi! Ce păcate ale părinţilor le trag nefericiţii mei preopinenţi?!

…Aşa că de la o vreme mă încearcă un sentiment tare nenorocit: dar dacă toate aceste inepţii nu sunt minciuni, ci, da, sunt neadevăruri, evident neadevăruri, dar neadevăruri smintite, căci cei care le propagă nu ştiu nevolnicii că mint, ci le consideră adevăruri şi cred în ele ca neoamenii ce sunt?! Nu cumva?… Nu cumva am luat eu în serios nişte paranoiaci?! Nişte rebuturi nefericite ale Creaţiei?!…

Caz în care aş simţi şi chiar asta şi simt, că am irosit caimacul din şansa dată de Dumnezeu care se cheamă viaţă. L-am irosit-o cu prostii şi cu proştii. Anii cei mai buni, cei mai puternici: 1990-2009! Iartă-mă, Doamne, că Tu mi i-ai dat, iar eu, nevrednicul, mi-am bătut joc de ei! Data viitoare promit că nu voi mai amâna nicio gagică, nicio petrecere cu prietenii, nicio carte mişto, nicio excursie sau plimbare prin ploaie… Al dracu’ să fie cine va mai pune mâna pe vreo Carte Neagră, oricât de tradusă ar fi în toate limbile planetei, săracele de ele!… Ce batjocură le paşte!

* Ion Coja este presedintele Uniunii Vatra Romaneasca – Filiala Bucuresti