Episodul precedent…

CAPITOLUL V. MANAGERUL CAPITALIST CA O PIEDICA IN CALEA LIBERTATII SI DEZVOLTARII PROPRIEI AFACERI

…sau de ce laissez-faire nu merge in capitalism oricit ar vrea libertarienii si anarho-capitalistii

Este ironic ca suporterii conceptului laissez-faire in cadrul capitalist, printre care se numara libertarienii si anarho-capitalistii, pretind ca ei vor sa fie “lasati in pace”. Capitalismul este incompatibil cu conceptul de a fi “lasat in pace” la locul de munca. Istoria experimentelor de self-management in companiile capitaliste confirma aceasta incompatibilitate. Sa luam spre exemplu Programul Pilot desfasurat la General Electric (GE) intre 1968 si 1972.

GE a propus Programul Pilot ca un mijloc de a depasi dificultatile generate de introducerea aparatelor de control numeric (N/C) in fabrica lor din Lynn River Works, Massachusetts. Din cauza tensiunilor aparute in randurile personalului, a blocajelor intervenite in productie, si a slabei calitati a produselor, conducerea GE a incercat o schema de imbogatire a muncii bazata pe controlul lucratorilor asupra productiei din una din sectiunile fabricii.

Pana in iunie 1970, lucratorii implicati erau “pe picioarele lor” (cum a zis unul din manageri). Aici a inceput de fapt Proiectul Pilot, cu rezultate imediate in cresterea productiei, a utilizatii masinilor si o scadere a rebuturilor si a pierderilor. Dupa cum remarca 2 ani mai tirziu un reprezentant al sindicatului, “Insusi faptul ca am intrerupt politica traditionala a GE [ca sindicatul sa nu aiba niciodata ceva de spus in managementul afacerii] a fost foarte satisfacator, mai ales ca le puneam mereu sub nas tot felul de succese in productie.” [David Noble, Forces of Production, p. 295]

Dupa ceva scepticism initial, proiectul a dovedit ca implicarea lucratorilor in management este un mare succes. Intr-adevar, alti lucratori din fabrica au dorit sa fie inclusi in sindicat, iar sindicatul a incercat sa raspindeasca ideea in alte fabrici ale GE.

Succesul schemei a fost ca lucratorii faceau managementul propriilor lor indatoriri in loc sa li se spuna ce sa faca si cand anume de catre sefii lor. “Suntem oameni si vrem sa fim tratati ca atare”, spune un lucrator [citat de Noble, Op. Cit., p. 292] Ca sa fii intr-adevar om, trebuie sa te guvernezi singur in toate aspectele vietii, inclusiv in productie.

Oricum, dupa doar un an in care lucratorii si-au controlat singuri munca, managementul a oprit proiectul. Motivul: “Din punctul de vedere al unor manageri care au propus experimentul, Programul Pilot a fost stopat deoarece managemenul in ansamblu a refuzat sa piarda vreo parte a autoritatii lui traditionale… Programul Pilot a scos la iveala problema de la baza productiei capitaliste: “Cine e seful?” [Noble, Op. Cit., p. 318]. Noble spune mai departe ca, pentru nivelurile superioare ale managementului GE, “dorintza sindicatului de a extinde programul a aparut ca un pas in directia cresterii controlului muncitorilor asupra productiei, si, prin urmare, o amenintare la adresa autoritatii traditionale bazate pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie.”

Deci decizia de terminare a proiectului a aparat nu doar prerogativele supervizorilor productiei si managerilor fabricii dar si puterea data lor de proprietatea privata. [Ibid.] Noble observa ca acest rezultat nu este un caz izolat si ca “terminarea Programului Pilot la GE se conformeaza unui sablon tipic acestor experimete de imbogatire a muncii” [Op. Cit., p. 320] Desi “mai multe zeci de astfel de experimente bine documentate si analizate arata ca productivitatea creste si problemele sociale descresc cind lucratorii participa in deciziile manageriale care afecteaza direct vietile lor” [Department of Health, Education and Welfare, studiu citat de Noble, Op. Cit., p. 322], “astfel de scheme sunt oprite de sefi, care doresc sa-si conserve propria putere”, adica cea care vine din proprietatea privata a mijloacelor de productie.

Dupa cum zicea un lucrator din Programul Pilot de la GE, “noi vrem doar sa fim lasati in pace”. N-au fost lasati, pentru ca relatiile sociale capitaliste bazate pe autoritatea data de proprietatea privata interzic aceasta posibilitate. Dupa cum spune Noble, “stilul de viata” al managementului se bazeaza pe controlarea vietilor celorlalti [Op. Cit., p. 294 and p. 300].

In ciuda productivitatii sporite, proiectele implicand self-managementul muncitorilor sunt oprite deoarece ele scad puterea capitalistilor, si daca le scazi puterea s-ar putea sa le scazi si profiturile. Deci maximizarea profitului capitalistului poate functiona ca o piedica in calea maximizarii eficientzei – vom reveni la aceasta intr-un episod viitor – ceea ce inseamna ca sistemul capitalist poate sa dauneze economiei prin promovarea unor tehnici de productie mai putin eficiente (acelea bazate pe ierarhie in locul celor bazate pe cooperare si self-management) pentru ca este in interesul capitalistului (sefului) sa faca asta.

Pina la urma, profitul tau inseamna in buna masura ca o anumita munca a altuia nu a fost platita suficient. Daca transferi lucratorilor o parte din puterea proprietatii private, adica le dai controlul aspura muncii lor, ei vor creste eficientza si productivitatea (fiindca ei stiu cel mai bine cum sa-si faca treaba) dar totodata subminezi structurile de autoritate de la locul de munca.

Muncitorii vor dori si mai mult control in miinile lor, si asta implica un loc de munca bazat pe cooperare, in care lucratorii, nu managerii, decid ce se face cu surplusul produs de ei. Desi surplusul respectiv creste prin self-management, partea din surplus care ajunge la manager s-ar putea sa scada. Prin urmare, amenintarea puterii managerilor inseamna amenintarea profiturilor lor, chiar in conditiile cresterii profitului in ansamblu.

De aceea, managerii vor opri mereu astfel de proiecte si vor prefera schemele vechi, ierarhice, mai putin eficiente, bazate pe “Fa ceea ce ti se spune si pentru atat timp cat ti se cere”. Un asemenea regim nu este potrivit pentru oameni liberi si, observa Noble, iar regimul care a inlocuit Programul Pilot la GE a fost proiectat sa distruga noile obiceiuri ale pilotilor de a avea incredere in fortele proprii, de a-si impune propria disciplina si respectul de sine. [Op. Cit., p. 307]

(va urma)