Din Declaratia Sfântului Sinod în Rezistenta (vezi la final), condus de mitropolitul Chiprian de Oropos si Fili, Grecia. Material cu titlul original “Credinta strabuna este vanduta” din revista “Orthodox Tradition” editata de Center for Traditionalist Orthodox Studies Etna, California, aflata sub jurisdictia Sinodului în Rezistenta.

AFACEREA A ÎNCEPUT PRIN ECUMENISM. Se afirma ca nici o religie n-a pastrat credinta apostolica. Toate au gresit în aceeasi masura. Cât despre Biserica Ortodoxa, se zice ca a cazut într-o particularitate dogmatica si în etnicitate. Daca am înlatura aceste particularitati si legaturi etnice, asa cum au spus unii ecumenisti de curând, Biserica Ortodoxa ar fi un cadru perfect pentru crearea unei religii universale si reînnoite.

A continuat prin oportunism. Pentru ecumenisti, recunoasterea distinctiei lor istorice a fost o cale rapida de iesire din “ghetoul etnic” la o importanta universala, o religie universala, atotcuprinzatoare, o “institutie respectabila”.

Ecumenismul ortodox a însemnat si un drum de la saracie la bogatie, acea bogatie pe care o aduce notorietatea. Cât despre heterodocsi, si în special anumite grupuri de protestanti evanghelici, ei au gasit de vânzare în Ortodoxie ceea ce n-au gasit la sectele lor - validitatea istorica. Ei au gasit locul unde crestinii au fost cei dintâi chemati, si l-au însusit, pecetluind achizitia lor prin cel mai mare truc de publicitate cunoscut de crestinism si un nou tel: “a face o America Ortodoxa”.

Prospera prin compromis. Preoti fara barba, gulere romane, banci în biserici, liturghii prescurtate, un calendar secularizat, o izolare premeditata de ceilalti, o transformare prin abuz de iconomie - toate aceste lucruri au devenit ortodoxe astazi în America. Inovatiile si deviatiile, pe care însasi etnicii le-au introdus în credinta lor, au devenit stindardul celei de-a doua si a treia generatii ortodoxe si a convertitilor. “Nu trebuie sa fiu grec sau rus, ca sa fiu ortodox” auzim pe multi sustinând. “Traditiile (obiceiurile) noastre sunt la fel de bune ca oricare altele”, proclama cu curaj inovatorii. Greselile etnicilor care au adus Ortodoxia în America au devenit traditiile codificate ale “Americii ortodoxe”. Vânzându-si dreptul de întâi-nascuti pentru o farfurie cu terci stricat, etnicii ortodocsi s-au asezat la masa saraca, gatita în bucatariile sincretismului religios. Toate au devenit egale, iar vesela goala a Ortodoxiei a devenit gloriosul receptacul al acestei egalitati.

Acestea sunt originile apostaziei în Ortodoxia americana. Unii vor spumega si se vor agita, considerând portretul anterior simplist si neadevarat. Pâna la un punct este adevarat, de vreme ce, ceea ce am scris pâna acum nu reuseste sa puna sub control tradarea josnica a sfinteniei, tradare prin care Ortodoxia a fost facuta ceea ce nu este în aceasta tara. Dar nimeni nu poate nega adevarul esential al celor scrise, din care pricina vom fi respinsi cu epitetele de fanatici si filetisti.

Ortodocsii, deci oameni diferiti ai Bisericii Apostolice; Ortodocsii, urmasi ai femeii ne-evreice, care, certata de Hristos pentru a fi vorbit în fata unuia din alesii Domnului, a cerut cu umilinta sa fie primita la ospatul lui Hristos, ca un câine; Ortodocsii, singurii care au pastrat în întregime autentica credinta crestina - sunt, culmea, ortodocsii care, abandonându-si specificul de dragul lumii, cedând acuzatiilor nefondate de filetism, lasând la o parte smerenia în schimbul mândriei si vânzând pretioasa comoara încredintata lor de însusi Dumnezeu, au pavat drumul uzurparii imaginii Ortodoxiei de catre anti-ortodocsi, de catre cei care cauta sa faca din iesle un palat lumesc si din Cruce o cruce golita de valoarea ei crestineasca, adevarata.

Apostazia în consortiu. Sprijinita de convertitii care dispretuiesc caile etnice ale Ortodoxiei - de catre practicantii adevarati ai filetismului pe teritoriu rasial, ortodocsii ecumenisti au fabricat o abatie americana, un patriarhat american ortodox, înzestrat cu toate atributele si cu puterea Patriarhatelor vechi, etnice, dar adaptate la nevoile si aroganta etosului american religios. Cei 29 de episcopi de la Conferinta la nivel înalt a episcopilor ortodocsi din America, reprezentanti auto-proclamati ai Ortodoxiei “canonice” în aceasta tara, întâlniti recent în Pennsylvania, au fost atât de neîmblânziti în cerintele lor pentru stabilirea unui Patriarhat american, încât arhiepiscopul Iakovos (despre care se zvoneste a fi un contra-candidat al Patriarhului), a trebuit sa asigure Patriarhatul Ecumenic ca loialitatea sa fata de Constantinopol este necompromisa.

Vorbind din partea Arhidiocezei grecesti din Nordul si din Sudul Americii (GOARCH), parintele Hilton Eftimiu sa grabit sa arate presei ca, în Biserica Ortodoxa unitatea în credinta si validitatea hirotoniilor si Tainelor provin din “succesiunea apostolica adevarata”, care începe la rândul ei cu “a fi în comuniune cu Patriarhul Ecumenic”. În timp ce Sfintii Parinti ai Bisericii ne învata ca succesiunea apostolica vine de la Hristos si de la apostoli, acum aflam ca, potrivit cu învataturile catolicismului roman, succesiunea apostolica începe într-un loc precis - în cazul papismului - Roma, în cazul Ortodoxiei ecumeniste - Constantinopolul. Chiar daca încearca sa-si ascunda intentiile, aceia care urmaresc sa-si creeze în America o Ortodoxie din care înlatura etnicitatea si puritatea doctrinala, (si succesiunea apostolica e un exemplu), vedem iesind la iveala un alt mijloc în drumul spre apostazie: neo-papismul, un spirit care conduce Ortodoxia moderna, cu inima ei plina de invidie si putere pamânteasca, spre Vatican.

Ortodoxia ecumenista este plina de convertiti nebotezati, care cred (si sunt adusi la aceasta convingere de sustinatorii semidocti ai canoanelor, proveniti din scoli de mâna a treia, dar cu pretentii de prima clasa) ca exploatarea iconomiei prin care botezul lor heterodox valid este “activat prin mirungere” constituie o intrare prin usa din fata a Bisericii Ortodoxe (când, de fapt, Biserica ne învata ca tainele heterodocsilor sunt goale, si folosesc mirungerea numai în cazuri iesite din comun, când o Taina ortodoxa nu poate fi savârsita în întregime). Cu câtiva ani în urma, o jurisdictie ortodoxa americana moderna, de notorietate, a facut membri ai clerului o serie de evanghelisti, nebotezati, când Sfintii Parinti ne învata ca astfel de inovatii stirbesc natura unica a hirotoniei si aceasta nu este valabila, desi experti din Bisericile Ortodoxe americane ecumeniste sustin opusul.

Ca si cum nu erau de ajuns o religie nascuta din oportunism, dispretul pentru caile etnice ale Ortodoxiei si o spiritualitate superficiala, ortodoxia ecumenista din America a cedat acum triumfalismului si neo-papismului: ceea ce nu este grec sau rus, dar este papist si universal, a devenit la fel de american ca bancnota de un dolar si ca hamburgerul. Si daca aceasta ortodoxie americana ecumenista miroase rau înca de la început, ea încearca sa se acopere la suprafata cu parfumul puterii care face sa miroase bine chiar si un canal de scurgere.

Adevaratul drum al Ortodoxiei. Se poate dovedi faptul ca adevarata Crestinatate, în timpurile corupte pe care le traim, este în pragul epocii lui antihrist, un argument puternic sustinut de anti-ortodoxia corupta pe care tocmai am descris-o. În plus, este limpede ca timpul patriarhilor a trecut. Asa cum multi rusi spun despre Patriarhia Moscovei: “Este prea bolnava pentru a-si reveni”. În patriarhiile grecesti exista o stare bolnavicioasa atât de accentuata, încât parintele Efrem de la Filotheu, pe când se mai afla înca în Biserica Ortodoxa Rusa din strainatate (ROCOR) si putea vorbi astfel nestingherit, deplângea duhovnicia atât de jalnic scazuta. Ne-am contaminat, dincolo de bolile administrative, de virusii materialismului spiritual si de apostazia din patriarhate, din care toate au fost vândute, pâna la un punct, consortiului de forte la care ne-am referit.

Doar noi, traditionalistii, aceia dintre noi aflati în afara Bisericilor oficiale, suntem liberi sa spunem aceste lucruri, dar sunt si altii care le gândesc si le cunosc. Acesti altii, luând limitele Ortodoxiei drept avantaje proprii sau vazându-le printr-o prisma neduhovniceasca, înca mai sunt legati de punctul de vedere al ‘oficialilor’ ortodocsi, care e depasit. Dar acestea se întâmpla de aceea ca ei au fost prinsi în capcana ascunsa a lui antihrist: crezând, fie pentru a-si pastra influenta lor lumeasca, fie pentru ca sunt orbi la ce se întâmpla, ca înflorirea Ortodoxiei (o reînnoire duhovniceasca pe care am observat-o deja în învingerea spiritului comunist) este aproape si ca ea va implica o putere lumeasca. Ei spera sa restabileasca nu ceea ce s-a pierdut ca idee îndrazneata, ci ceea ce s-ar putea edifica prin fapte. Acestia se amagesc cu buna stiinta si urmeaza o cale gresita.

Exista, desigur, si voci care par sa formeze un mic cor în interiorul anti-ortodoxiei bolnave a Americii, printre care, din nou îl numim pe venerabilul staret Efrem de la Filotheu. Dar cineva ar putea întreba: “Este posibil? Unde se afla rezistenta împotriva apostaziei? Si vor lasa, cei care sunt pe drumul apostaziei, în cele din urma. ca adevarul sa lucreze în rândurile lor?” Gânditi-va la amenintarile asupra Patriarhului Diodor I al Ierusalimului, prieten apropiat celor din Rezistenta, iar acum un infirm, si un prizonier care poate comunica cu noi doar în secret. Este, în cele din urma, productiv un astfel de compromis?

Asa cum a observat un cleric bulgar, reprezentantii ortodocsi si marile personalitati duhovnicesti nu vor fi indusi în eroare pentru ca sunt rai, ci pentru ca spiritul lui antihrist este viclean si-i învinge chiar si pe aceia aflati lânga Dumnezeu, asa cum a facut cu Adam si Eva în mijlocul raiului. Antihrist nu va veni anuntând tradarea Ortodoxiei în false întâlniri oficiale, el va veni prin falsa ortodoxie, pe care o vedem dezvoltându-se în America, aceasta anti-ortodoxie cu o imagine ecleziastica, ce a fost vânduta orbeste si comercializata ieftin.

Sunt neortodocsii în comuniune cu Bisericile Ortodoxe? Sunt monofizitii? Exista episcopi ortodocsi care considera Roma ca binecuvântata, pe papa ca un frate, iar pe Parintii Ortodocsi gresind atunci când se opun doctrinelor latine bine cunoscute? Cunoastem cu totii raspunsurile la aceste, lucruri. Tradarea se afla deja aici. BISERICA A FOST VÂNDUTA. Daca Sinoadele Ecumenice mai sunt valabile, daca sfintele canoane ale Bisericii mai au o semnificatie duhovniceasca, si daca istoria credintei noastre este o convietuire cu Sfântul Duh - asta se întâmpla doar pentru ca Crestinatatea a trait, pe baza principiilor duhovnicesti stabilite în Biserica apostolica de Hristos si de ucenicii Sai. De asemenea, daca antihrist va reusi sa însele pe reprezentantii ei, el nu va face asta prin declaratii si proclamatii anti-ortodoxe, ci chiar prin pervertirea etosului vietii noastre duhovnicesti, facând sa para ca înaltele principii duhovnicesti pot exista în interiorul compromisului (iar acest compromis nu e decât un cancer nevazut, care manânca miezul sufletului).

Daca vom astepta ca antihrist sa-si arate fizionomia, ne vom pierde vremea, ajungând sa vedem triumful sau, si poate vom cadea în capcana sa, gândind ca prezentul este înca în viitor. Hristos va veni biruitor dinspre Rasarit, deasupra norilor si toata lumea va putea sa-l vada. Antihrist va veni în ascuns, lucrându-si opera cu diplomatie, în numele dragostei ecumeniste si pervertind tot ce este sfânt sub aparenta unor binefaceri. Sa nu cadem în aceasta capcana. A venit timpul sa ne opunem si asta ne va costa scump.

Noua, traditionalistilor, pastratori ai vechiului calendar, prin mila lui Dumnezeu ni s-a dat sa vedem prin separare ca nu trebuie sa cedam asteptarilor lumii, ci sa cautam doar sa ne pastram drepti duhovniceste. Nu noi trebuie sa judecam cine este si cine nu este Biserica, unde coboara harul si unde nu; noi trebuie sa ne asiguram prin integritate duhovniceasca, ca Credinta noastra supravietuieste.

Asa cum trebuie sa acceptam ca vremurile Ortodoxiei patriarhale si imperiale s-au dus, tot asa trebuie sa ne dam seama ca, în lupta cu antihrist, unitatea externa a Bisericii vremurilor din urma trebuie abandonata în favoarea acelei unitati interne ce defineste duhovnicia universala (catoliceasca). Integritatea duhovniceasca trebuie sa devina criteriul vietii noastre crestine. Astfel, daca suntem considerati “în afara Bisericii”, “eretici si schismatici” (asa cum ne-a numit Patriarhul Bartolomeu în infamul sau ultimatum adresat Patriarhului Diodor al Ierusalimului), daca suntem separati între noi, într-adevar, de ce s-ar face din unitate o prioritate pentru Rezistenta, când Rezistenta este întreprinsa pentru o unitate mai mare a Bisericii ca întreg? Daca nu suntem prea savanti, si putini la numar (ceea ce în orice caz nu e adevarat), daca suntem ucisi si neîntelesi, aceste lucruri nu înseamna, în ultima instanta, nimic pentru noi. Ne sprijinim, pâna la sfârsit, pe plenitudinea noastra duhovniceasca, ce se ridica deasupra ideologiilor, a fanteziilor legate de restabilirea gloriei lumesti a Ortodoxiei, în America sau altundeva.

Ne aflam în mijlocul unui proces de apostazie. Asa cum ceara depozitata într-un furnal începe sa se topeasca când furnalul este încalzit, tot asa, cei crescuti într-o Biserica bolnava vor ceda molimei din jurul lor pe masura ce aceasta ia proportii. Credinta noastra stramoseasca a fost vânduta acelora care n-o cunosc, nici n-o iubesc. Antihrist lucreaza prin anti-ortodoxia compromisului ecumenic si prin goana dupa glorie pamânteasca. Trebuie sa fim tari în rezistenta noastra, devenind înca odata oameni straini, “etnicii (universali) catolici” ai Patriei Ceresti si depozitarii unei comori pretioase. Ce s-a vândut s-a separat de noi si nu mai este al nostru. Trebuie sa ne ferim de Ortodoxia suferinda si sa cautam, mai mult ca oricând, adevaratele dimensiuni ale Credintei în inimile noastre.

Inacceptabilele deviatii pro-uniatiste, papiste si protestante ale ecumenistilor modernisti pe durata a 70 de ani sfideaza orice descriere, atingând efectiv punctul în care diverse ramificatii ale protestantismului sunt fatis considerate, deopotriva cu Biserica Ortodoxa, ca fiind membre ale asa-zisei “biserici universale”. În acelasi timp papismul este proclamat “biserica-sora”, egala în onoare, egala ca statut si tot atât de autentica ca si Biserica Ortodoxa, singura si unica. lata deruta ecumenistilor “ortodocsi”, care, practic si teologic, au închis portile heterodocsilor occidentali, care doreau sa vina la Ortodoxie, refuzând sa-i primeasca de teama unei rupturi cu Vaticanul.

Ecumenistii cei modernisti ar trebui, pe buna dreptate, sa fie convocati în fata unui Mare Sinod sau Consiliu Ecumenic al Ortodocsilor, ca fiind latini în duh si deoarece ei predica “în public” si cu “capul descoperit în biserica” o erezie sanctionata de Canonul 15 Sinod I-II, totodata, potrivit rigurozitatii sfintelor canoane, chiar si în prezent, înainte de a fi condamnati de o “Judecata sinodala”, acestia pot fi socotiti ca “falsi episcopi” (”pseudo-episcopi”) si “false confesiuni” si denuntati ca atare.

În concluzie, sa ne amintim ca Sfântul Grigorie Palama, de pilda, a fost întemnitat la Constantinopol (1343), pentru ca nu I-a pomenit pe patriarhul latin (în duh) loan Kalekas, si ca fractiunea patriarhala I-a tratat pe sfânt de “rebel si apostat”, iar pe cei care gândeau deopotriva cu el, drept “razvratiti”, “odiosi” si “neascultatori”, în timp ce Kalekas a sfârsit prin a-l anatematiza pe Sfântul Grigorie si pe ai sai discipoli, dat fiind ca acestia au refuzat sa-l pomeneasca din cauza conceptiilor sale eretice si atitudinea binevoitoare fata de Varlaam.

În lumina tuturor acestora devine clar, si noi insistam asupra acestui punct, ca “pedepsele”, “sanctiunile” si “condamnarile” aplicate de catre ecumenistii modernisti ortodocsilor fideli si integri, care urmeaza linia fireasca a Sfintei Traditii si calendarul bisericesc al Parintilor, sunt neavenite si neîntemeiate. În consecinta, nu numai ca nu merita sa ne îngrijoram în vreun fel, mai mult decât atât, ele constituie o persecutie pentru credinta, fiind asadar considerate dupa cuvintele Mântuitorului nostru lisus Hristos: “Fericiti veti fi când va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvântul rau împotriva voastra, mintind din pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este în ceruri, ca asa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi” (Matei 5,11-12; Luca 6,22-53)

* Nota A.M.: Sinodul in Rezistenta condus de mitropolitul Chiprian de Oropos si Fili cuprinde credinciosi ferventi in apararea credintei ortodoxe - in limbajul “corect politic”, “intoleranti si fanatici”. Dupa ce credinciosi aflati in Tbilisi (Gruzia) au manifestat public impotriva actiunii de propaganda in Gruzia a unor secte venite din strainatate si (la vremea respectiva) in favoarea iesirii Bisericii Gruziei din miscarea ecumenista, anul trecut in martie s–au produs o serie de arestari extrem de brutale in randul lor, se pare in urma reactiei unor senatori americani, care au dispus in secret arestarea celor care “misca in front” contra sectelor.

Preotul Vasili Mkalavishvili, unul dintre cei arestati, s-a evidentiat atunci prin declaratii precum: “Georgia nu mai exista acum. Ea este un alt stat al SUA, al carui guvernator este George Soros”.

Amanunte:
Prigoanã anti-ortodoxã în Gruzia
Noutati despre situatia din Georgia

Link de folos: Miscarea Ortodoxa pentru Reinviere Monahala
Ecumenismul incotro? (arhiva autoexecutabila pentru descarcare, cca. 270 kb)
Rezistenta ortodoxa…
Pagina oficiala a Sfantului Sinod in Rezistenta, condus de mitropolitul Chiprian de Oropos si Fili…