Aproximativ 300 de tigani au atacat luni searã cinci politisti comunitari din Roma, pentru a-i împiedica sã aresteze un tânãr acuzat de jaf, au titrat majoritatea publicatiilor din Italia si din România. In urma incidentului, au fost arestati doi tigani din România, o femeie si un bãrbat, existând riscul culpabilizarii in corpore a românilor cinstiti din Italia dupã modelul Romulus Mailat.
In replicã la aceastã nouã nelegiunire în care au fost implicati cetãteni români de etnie tiganeascã, domnul Tudor Ionescu, liderul Noii Drepte, va participa la Roma, vineri 3 iulie, la conferinta organizatã de ACRI (Asociatia Cetãtenilor Români din Italia) în colaborare cu Forza Nuova, pentru a afirma crezul majoritãtii românilor si italienilor ca “romii” nu sunt români iar semnul de egalitate trebuie sã disparã urgent din discursul mass-mediei si clasei politice din Italia.
Conferinta va avea loc la Sala Cinema a Primãriei sectorului VIII al Romei, Str (Via) Fernando Conti 90, Roma, cu începere de la ora 18:00.
Având convingerea ca toti românii sunt chemati sã contribuie la impunerea unei imagini corecte a României în lume, invitãm toti membrii si simpatizantii Noii Drepte din Italia sã participe la conferintã si sã trimitã invitatia mai departe si altor români din peninsulã!
Am scris Muzeului de la Auschwitz, cu rugămintea de a-mi comunica dacă posedă documente referitoare la persoane deportate de pe teritoriile aflate sub controlul guvernului român din Bucureşti; răspunsul mi-a sosit într-un timp record, sub forma documentului: PANSTWOWE MUZEUM OSWIECIM BREZEZINKA Ld 2 I-8523/79/5681/79 DESTINATAR PAN IOSIF POPESCU ul MIEDZYNARODOWA 03-922 WARSZAWA 58M35. Răspunsul este uluitor şi redau numai un citat: „Chestiunea deportării de cetăţeni români în lagărul de la Auschwitz, precum şi o serie de alte probleme referitoare la istoria Auschwitz-ului în timpul războiului nu a fost studiată până acum. Nu există nici o lucrare completă sau fragmentară în această problemă. O astfel de lucrare necesită o laborioasă şi profundă studiere a tuturor materialelor păstrate la Muzeu, precum şi a altor surse“.
Când a citit documentul, prof. Groszkowski mi-a spus că posed o bombă „atomică“, fiindcă pot denunţa toate afirmaţiile despre milioanele de masacraţi, pentru care nu există dovezi. La observaţia mea, că eu nu doream decât să restabilesc adevărul despre România, el mi-a spus că posesia unui atare document îmi punea viaţa în primejdie. M-a sfătuit să pun originalul în loc sigur, ceea ce am făcut, trimiţându-l la Roma, după ce am făcut un număr de copii. Avertismentul profesorului Groszkowski şi-a dovedit temeinicia. În seara zilei de 20 noiembrie 1987, pe şoseaua Lausanne-Genève, am căzut victimă, foarte grav rănit, unui atentat aranjat sub forma unui banal accident de automobil, pus la cale de un individ în solda unei organizaţii teroriste de stat, care credea că aveam documentul de la Auschwitz asupra mea. Providenţa a vrut să fiu descoperit la timp de o patrulă a Poliţiei rutiere helvetice, care m-a internat la Spitalul Universitar din Geneva, unde mi s-a salvat viaţa, prin transfuzii continue, mai multe zile.
ÎN TERITORIILE CONTROLATE DE GUVERNUL ROMÂN NU A FOST HOLOCAUST! (1)
Iosif Toma Popescu
Documentul care urmează este semnat de un fost colaborator al lui Iuliu Maniu, Iosif Toma Popescu, membru, probabil, al administraţiei antonesciene, cunoscut personal al acestuia şi al altor înalţi demnitari antonescieni. Acest lucru se deduce din faptul că, după cum o arată el însuşi, autorul a participat la aplicarea deciziilor guvernului Antonescu care îi priveau pe evrei. La data prezentei Declaraţii, ca mulţi alţii, care s-au lăsat manipulaţi de propaganda holocaustică, Iosif Toma Popescu credea că la Auschwitz şi în alte lagăre germane a putut avea loc ceea ce cu timpul a căpătat numele generic de „holocaust“. Mulţi oameni de bună credinţă au crezut în realitatea „holocaustului“.
Unii mai cred şi acum. Tuturor acestora le răspundem, ca şi altă dată: Holocaustul nu este o problemă de credinţă, ci de ştiinţă! În materie de ştiinţă, orice afirmaţie se dovedeşte cu argumente, cu probe irefutabile. Credinţa nu are ce căuta în ştiinţă. Locul credinţei este în limitele religiei. Cei care doresc să ştie cele petrecute cu adevărat la Auschwitz şi în alte kibuţuri sau lagăre de muncă germane, o pot afla din alte materiale găzduite de centrul nostru revizionist de pe internet, pe adresa http://www.vho.org/aaargh/fran/livres/reprints.html. Un lucru, însă, reiese cu prisosinţă din Declaraţia lui Iosif Toma Popescu: atât mareşalul Antonescu personal, cât şi guvernul lui, întreaga administraţie românească a vremii, cu deosebire multe personalităţi, precum Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gheorghe Brătianu şi alţii, s-au ocupat aproape în permanenţă de ocrotirea şi oploşirea jidanilor, inclusiv a celor care nu aveau statutul de „jidani-români“. Guvernul Antonescu ar putea fi criticat pentru aceasta – iar unii au şi făcut-o, uneori cu multă vehemenţă, alteori chiar cu temei. Interesul României solicita din partea tuturora un maximum de concentrare pentru câştigarea războiului.
Americanii au gasit ce si-au dorit: un presedinte socialist si ultra-liberal, sustinator radical al avortului si homosexualitatii. Incotro se indreapta America?
Presedintele SUA, Barack Obama, i-a asigurat, luni, pe reprezentantii lobby-ului homosexual radical ca va fi “nu doar prietenul, ci si aliatul, principalul suporter al drepturilor lor”, anunta France Presse. Obama a declarat acestea in timpul unei intrevederi avute la Casa Alba cu circa 300 de lideri ai comunitatii pederastilor si lesbienelor, invitati pentru o discutie asupra “promovarii drepturilor” acestora in perioada noii administratii.
Adaugand ca “le intelege nerabdarea de a vedea revocate unele dispozitii discriminatorii”, presedintele american si-a reafirmat angajamentul de abrogare a Federal Defense of Marriage Act (DOMA) - lege speciala care protejeaza casatoria ca “uniune incheiata consensual intre un barbat si o femeie” la nivel federal.
Intrata in vigoare in 1996, DOMA este unul din cele mai importante piloane legislative care apara institutia familiei traditionale americane. Actul limiteaza efectele eventualelor legi statale care ar permite casatoria intre homosexuali doar la teritoriul statului respectiv, fara aplicabilitate in alte state sau in legislatia federala. In momentul de fata, doar 3 state americane (Massachussets, Iowa si Connecticut) din 51 recunosc “casatoria” intre persoane de acelasi sex. Treizeci si sapte de state au propriile legi DOMA, in 30 din acestea casatoria fiind limitata chiar prin constitutie la uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, in urma unor referendumuri initiate de cetateni. Ultimele trei state in care s-au desfasurat astfel de referendumuri au fost Florida, Arizona si California, chiar in ziua in care Obama a fost ales presedinte al SUA (4 noiembrie 2008).
Remarcam atunci ca in absolut toate statele in care cetatenii au fost astfel consultati, rezultatul a fost favorabil familiei traditionale; de aceea consideram ca revocarea DOMA federala ar constitui o sfidare la adresa vointei populare americane. De altfel, aceasta masura extrema este solicitata de activistii homosexuali exact pentru motivul expus mai sus - acela ca niciodata pana acum nu si-au putut impune vointa in fata cetatenilor, ci doar cu ajutorul politicienilor si al judecatorilor corupti.
Totodata, reprezentantii homosexualilor au cerut si abrogarea unei legi adoptate in 1993, care nu ii autorizeaza sa serveasca in armata daca isi precizeaza preferintele (homo)sexuale. Cunoscuta sub denumirea populara de “don’t ask, don’t tell” (nu intreba, nu spune) politica interzice “oricarei persoane care demonstreaza intentia de a se angaja in relatii homosexuale” sa intre in serviciile militare ale SUA pe motiv ca “ar crea un risc inacceptabil pentru inaltele standarde morale, de buna ordine si disciplina precum si pentru coeziunea care sunt esenta oricarei capacitati militare” (citat din textul legii). Cu alte cuvinte, legea nu operste homosexualii de la a se angaja in armata americana, ci doar interzice declararea acestei “orientari sexuale” si mai ales manifestarea ei. Vazuta ca un pas inapoi, facut sub administratia (evident) democrata Bill Clinton, de la completa interdictie a angajarii pederastilor si lesbienelor in US Army, prevederea e totusi interpretata ca inacceptabila pentru propagandistii inversionisti care, iata, cat de sus tintesc: nu le mai ajunge ca au acces la inrolare, dar vor sa si spuna in gura mare ca sunt perversi. [1]
Asa cum am aratat in repetate randuri, desi a promis reconciliere si flexibilitate in privinta unor dispute care au divizat profund societatea americana a ultimelor decenii, Obama se dovedeste cel mai radical presedinte al SUA din toate timpurile in ce priveste problematicile sociale (sustinator la extrem al homosexualitatii, libertinajului si avortului) dar si economice (luptand impotriva crizei cu masuri tipice pentru un socialist: nationalizarea institutiilor falimentare, controlul statului in economie si tiparirea de moneda fara nici o acoperire in realitatile economice).
—
[1]. Inca o dovada - daca mai era nevoie - ca disputatele “drepturi ale minoritatilor sexuale” nu au legatura cu “viata privata”, asa cum nu au nici paradele homosexualilor (vezi spre exemplu aici). Agenda homosexuala care le promoveaza a fost si este modelata de propagandistii de stanga in asa fel incat acest obicei distrugator sa fie expus si impus cu forta, la nevoie sub protectia legilor penale speciale de tip “hate speech” asa cum exista deja in cateva state europene, unde criticarea publica a perversiunilor sexuale este considerata infractiune.
„După revoluţia culturală din ‘71, cînd am demisionat de la Argeş, unde era redactor şef Tomozei (care a vrut să-mi ia şi mie capul ca lui Labiş), am venit în Bucureşti: şomer, vagant, urmărit de Securitate şi toate celelalte la acea vreme.“
[Citat din cartea inedită Kaghemusha. 7 zile cu Cezar Ivănescu, Cezar Ivănescu in dialog cu Viorel Ilisoi, dec. 1996-ian. 1997]
„Cu acest Florin Mugur fusesem coleg în Piteşti la revista Argeş, în timpul declanşării «revoluţiei culturale» prin «tezele din iulie» 1971, în luasem apărarea
în sensul că nu marşasem la încercarea lui Gh. Tomozei, aliat cu Al. Cerna-Rădulescu (redactorul-şef şi secretarul general de redacţie) de a-l da afară de la revistă şi a-i lua eu locul, nu numai că nu marşasem dar i-am mai şi obligat pe cei doi să-i expedieze o telegramă de condoleanţe lui Florin Mugur a cărui soţie născuse, pentru a nu ştiu câta oară, un copil mort; după toată istoria asta, Florin Mugur s-a întors la redacţie, s-a aliat cu Gh. Tomozei şi cu Al. Cerna-Rădulescu împotriva mea, m-a semnat sub un articol scris de el şi publicat în pagina întâi din Argeş, şi articolul şi semnătura le-am văzut după apariţia revistei, ei după toate aceste dovezi de afecţiune, când l-am descoperit, după ani, redactor al editurii Cartea Românească, văzându-mă intrând pe uşă în biroul lui, s-a ridicat în picioare şi mi-a spus: ‘Cezar, vreau să redevin om în ochii tăi!’, ‘Încearcă, Mugure!’ i-am răspuns…“
[Cezar Ivănescu, Pentru Marin Preda, pp. 147-148, Ed. Timpul, Iaşi, 1996]
„Practic eram ostracizat, mă înjura Europa liberă în cadrul unei mese rotunde la care, sub masă probabil, Iliuţă Păunescu ţipa: «s-a vândut şi ăsta!», gentilul domn Virgil Ierunca îmi reproducea în revista Ethos, la rubrica «Antologia ruşinii», textul din Argeş, «Incomparabilul ideal social», text care, de altfel, fiind scris de Florin Mugur e o capodoperă ca şi «tezele din iulie» ale Tovarăşului: diavolul citind Sfânta Scriptură: în litera lor, «tezele din iulie» păreau redactate de Iorga prin teza poporanist-autohtonistă, numai că, aşa cum observa Charles de Gaulle în Mémoires de guerres, aici, în Orient, discursul şi realităţile sunt despărţite de-o prăpastie; «Incomparabil ideal social», e un text la fel de adecvat intrării lui Iisus în Ierusalim, unui discurs al lui Hitler, sau inaugurării unui cămin cultural la Cocârdaţii din Deal) textul îi fusese livrat domnului Ierunca de Paul Goma, cum avea să mi-o mărturisească el însuşi; ziarele sau revistele din ţară nu mă mai înjurau, căci numele meu nu trebuia să mai apară niciunde.“
DE ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI, TUTUROR CADRELOR DIDACTICE, FELICITĂRI ŞI LA MULŢI ANI!
Ortodocşii români sărbătoresc în fiecare an la 30 iunie “Soborul Sfinţilor 12 Apostoli”. De când au apărut primele şcoli în spaţiul românesc, învăţătorii şi mai apoi toate cadrele didactice care învaţă copiii au sărbătorit în 30 iunie Ziua Învăţătorului.
30 iunie a fost aleasă şi ca dată de “naştere” a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România fiindcă în chiar 30 iunie 1927 Tribunalul Ilfov a autentificat statutul acestei asociaţii prin care se oficializa şi finaliza atunci manifestarea solidarităţii între cadrele didactice la nivelul României Mari - corolar al tradiţiei asociative învăţătoreşti începută la 1869 în diferitele provincii în care exista şcoală românească. Mai mult, sediul din perioada interbelică a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România a fost în Bucureşti pe chiar strada Sfinţii Apostoli la nr 14.
Profesorii, educatoarele şi învăţătorii din România s-au simţit onoraţi să fie serbaţi şi felicitaţi de ziua apostolilor în fiecare an. Şi an de an, de chiar ziua apostolilor, li se aduce aminte că au cea mai nobilă misiune pentru care merită făcute orice sacrificii asumându-şi apostolatul. În 1923, la un congres al lor (anul acesta în 27-30 august, la Bucureşti vor avea al XXX-lea lor congres), învăţătorii au fost numiţi “cei bogaţi în lipsuri, în îndatoriri şi iubiri de moşie”.
Nu cunoaştem altă sărbătoare care să fi dănuit la români în calendare atât timp. Ziua Învăţătorului a fost atât de împământenită încât şi regimul comunist a păstrat-o la 30 iunie trecând însă sub tăcere că în aceeaşi zi Biserica Ortodoxă Română are în calendar “Soborul Sfinţilor 12 Apostoli”, iar Biserica Română Unită cu Roma are în calendar “Adunarea celor 12 Sfinţi Apostoli”.
Viorel Dolha
preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România
tel 0723259290
Apărută iniţial ca o comunicare adresată Congresului Internaţional de Studii al Societăţii Academice Române, ţinut la Veneţia în 1961, “Omenia şi frumuseţea cea dintâi” analizează o trăsătură a poporului român din perspectivă theologică şi etnografică. Sântem purtaţi astfel într’o Scară sui-generis ce urcă de la “iubirea de oaspeţi” şi “iubirea de străini,” prin “viaţa în Hristos,” “omenie şi (non)violenţă,” “rănile păcatelor şi frumuseţea cea dintâi” către “omenie şi sfinţenie” - căci “omenia este rezultatul trăirii româneşti a adevărului Evangheliei.”
Gheorghe Racoveanu, scriitor, publicist şi theolog ortodox născut chiar la început de veac 20, în 1900; absolva, în perioada interbelică, Facultatea de Theologie şi apoi cea de Filosofie la Bucureşti, devenind mai apoi redactor la “Cuvântul” lui Nae Ionescu şi cofondator împreună cu acesta al revistei theologice “Predania.” După 1944, continuă în exil o susţinută activitate publicistică şi asociativă, curmată doar de moartea sa din 1 mai 1967.
Ziarul “Lumina, primul ziar crestin” (ce fel de crestin: ortodox, catolic, protestant etc.?) incepe sa semene cu Formula AS. Surprinzator si ingijorator este usurinta si entuziasmul cu care sunt abordate si insusite si teme pseudo-stiintifice (Big-Bang)* cu atat mai mult cu cat ziarul apare cu preafericite binecuvantari:
Big-Bang-ul şi-a făcut intrare
Calcând Scriptura sub bocanci.
Ar fi o logică urmare
Şi-o dezlegare la… Big Crunch.
Prin lume vânturi rele iarăşi bat;
Un vierme roade-n ea neadormit…
La noi, ori dracii s-au încreştinat,
Ori foaia de “…Lumină” s-a ‘ndrăcit.
* Big-Bang, ipoteza formulata in sec.XX de Gamow, potrivit careia universul material a aparut printr-o explozie a acelui punct care avea cumulata in el toata materia universului. Gamow a ajuns la aceasta concluzie parcurgand cu gandul in sens invers miscarea aparenta a stelelor , descrisa la acea vreme de astronomul Hubble. In 1950, ironizand aceasta ipoteza fantezista, omul de stiinta Hoyle a numit-o figurat Big-Bang.
Pornind de la teoria relativitatii restranse, in 1922, matemacianul rus Friedmann a descris trei variante de univers, in functie de valoarea unui factor de curbura aflat in relatie cu densitatea propusa materiei din univers si cu parametrul lui Hubble, care estimeaza viteza cu care se indeparteaza galaxiile. Cu un factor de curbura cu valoarea 1, universul ar fi deschis , adica infinit, dar plat. Cu valori peste 1 ar fi inchis si sferic. Peste o valoare critica a densitatii materiei in acest univers finit, expansiunea ar inceta candva si forta gravitationala ar aduna din nou materia intr-un punct. Aceasta strivire a universului prin prabusirea in sine, prin implozie , a fost numita Big Crunch. (Explicatii extrase din „Stiinta si Credinta- impreuna pe calea Adevarului” de prof.dr.ing. Gheorghe Sandu - ieromonah Grigorie, Ed. Mitropolia Olteniei, 2007)
Intre Big-Bang si Big-Crunch, un univers fara nici-o noima si fara niciun sens. Pai asta invata Duhul Sfant, Mangaietorul, pe cercetatorul din laboratoarele credintei si pe cei din laboratoarele stiintei adevarate, stimati patroni spirituali si redactori ai “ primului ziar crestin“ din Romania?
Nicusor Gliga
27 iunie 2009
Dictaturile, ca forme executive şi autoritare de guvernământ în istorie, s-au născut ca o posibilă altenativă viabilă, la momentul respectiv, de salvare a unui stat sau a unei ţări de la un colaps sau de la o criză politică, economică sau de altă natură, acută. Putem vorbi de dictaturi aşa zis „benefice” şi dictaturi extreme care, din păcate au lăsat traume adânci în mentalul colectiv resimţite şi în prezent, în state precum Chile, Panama şi România. Astăzi vom lua două extreme europene, Portugalia şi România. Vom face cunoştinţă cu un reputat profesor de economie, Antonio de Oliveira Salazar (1889-1970), la fel de stimat în ţara sa natală Portugalia, precum Nicolae Iorga la noi, şi cu regele nostru Carol al II-lea, un om al extremelor şi care avea să deschidă poarta de intrare a regimurilor totalitare în România. În timp ce primul va preîntâmpina un dezastru istoric premeditat în Portugalia, celălalt îşi va arunca ţara într-un con de penumbră sau o eclipsă politică totală de aproape 60 de ani de dictatură. Salazar este numit premier, în 1932, pentru a doua oară consecutiv, de către preşedintele de atunci în exerciţiu Carmona şi un an mai târziu va pune bazele unui regim, răutăcios poreclit de dictatură, numit Estado Novo, care a salvat ţara sa de la implicarea în Al Doilea Război Mondial, dezvoltându-se în linişte şi pace, în timp ce imensul său imperiu de peste mări se volatiliza încet, dar sigur. Cam în aceeaşi perioadă, la cealaltă extremă a continentului, Carol al II-lea, fiul lui Ferdinand Întregitorul, a desfiinţat partidele politice româneşti, ceea ce asigura coroanei puterea supremă şi împingea ţara spre o dictatură dezastruoasă. Într-un final, se va stabili în Portugalia lui Salazar. Iată doi oameni antitetici care s-au regăsit scriind istoria, fiecare în felul său, mai mult sau mai puţin glorios, Antonio de Oliveira Salazar şi Carol al II-lea, portrete vii în epocă.
„E timpul să spunem răspicat că i-am ajutat pe evrei să nu fie exterminaţi! Evreii ne sunt datori. Dar nu le cerem decât să recunoască adevărul!”
Ion Coja
În revista „Cadran politic”, anul VII, nr. 65-66 din aprilie-martie 2009, sunt publicate câteva fragmente din interviul dat de Emil Cioran în 1988, la Paris, dlui Ion Deaconescu. Inutil să mai spunem ceva despre valoarea acestui document, mai degrabă l-aş felicita pe autor pentru reuşita de a-i lua un interviu marelui însingurat de la Paris. Adevărul este că Cioran face figura schimnicului din inima Parisului, mulţi aşa îl văd, iar această imagine a unui Cioran greu de abordat pentru un interviu pare să fie imaginea curentă aflată în circulaţie. În realitate, cel puţin din partea subsemnatului vorbind, e de revăzut şi de retuşat această poză. Am stat de trei ori de vorbă cu Emil Cioran, în fiecare dintre vacanţele mele pariziene de dinainte de 1990, şi nu mi-a fost deloc greu să obţin întrevederea solicitată. E drept că am uzat de un passepartout care mi-a deschis la Paris multe uşi: eram un fel de mesager al lui Petre Ţuţea. Cred că am povestit ce era mai interesant despre aceste discuţii în cartea Marele Manipulator şi asasinarea lui Nicolae Iorga, Nicolae Ceauşescu şi Ioan Petru Culianu. Textul publicat de dl Ioan Deaconescu îmi oferă acum posibilitatea de a reveni, cu precizări şi comentarii mai apăsate. Mă invită la acest remember îndeosebi fragmentul următor din acest interviu care, sunt convins, va face istorie:
„Ion Deaconescu: Şi totuşi ce ar trebui făcut ca România să nu cadă din timp, acum, la întretăierea dintre milenii?
Emil Cioran: Să nu mai fim paraziţii unor glorii desuete. Să nu mai vorbim de idealuri, ci să edificăm istoria propriei noastre identităţi. (…) Şi încă ceva important: să rezolvăm cazul evreilor din cel de al doilea război mondial. E timpul să spunem răspicat că nu am fost barbari. Că i-am ajutat pe evrei să nu fie decimaţi. Trebuie să scriem cărţi, să luăm legătura cu cei care ne defăimează în legătură cu acest subiect. Evreii ne sunt datori. Dar nu le cerem nimic. Să recunoască doar adevărul. Dacă se va înţelege exact poziţia României în anii patruzeci, vom sta cu fruntea sus. Dacă nu, vom fi culpabilizaţi mereu, cu efecte îngrozitoare.”
Aşadar, zice Emil Cioran, e timpul să spunem răspicat adevărul, adevărul că nu am fost barbari şi nu am participat la exterminarea evreilor, la care ne invitase insistent Hitler, ci dimpotrivă, i-am ajutat pe evrei să se salveze, pe acei evrei a căror soartă a depins cât de cât de noi! Drept care, consideră Emil Cioran, în acord cu bunul simţ cel mai comun, evreii ar trebui să se simtă datori faţă de români! Iar nu să ne defăimeze pe toate drumurile!
* LUNI 22 iunie 2009 intre orele 13.00 – 19.00,
* MARTI 23 iunie 2009 intre orele 9.00 – 19.00,
* MIERCURI 24 iunie 2009 intre orele 9.00 – 19.00
Cele 3 Mitinguri de protest vor avea loc in fata parcului Izvor, vis a vis de intrarile in Camera Deputatilor/Palatul Parlamentului (“Casa Poporului”).
Pe aceasta durata parlamentarii vor participa la reuniunile in plen ale Parlamentului, SI SPERAM SA FIE SENSIBILIZATI DE MESAJUL NOSTRU! La aceste mitinguri sunt invitate sa participle cat mai multe persoane!
Mitingurie sunt autorizate de Primaria Capitalei si Jandarmeria Romana si vor dispune de statie de sonorizare cu boxe.
Protestăm pentru RESPINGEREA Ordonanatei de Urgenta 207/2008 a pasaportelor biometrice care se discuta in Camera Deputatilor in perioada 22-24 iunie 2009!
Reprezentantii Societatii Civile VA SOLICITA SA RESPINGETI OG nr. 207/2008 (in calitate de cetateni, partide sau parlamentari), pentru ca se pot creea premizele incalcarii prezumtiei de nevinovatie a tuturor cetatenilor romani care vor un pasaport, se incalca Dreptul la viata intima si privata reglementat de art. 26 din Constitutie, Dreptul la siguranta persoanei consacrat de art.23 al.2 din Constitutie, Dreptul la libera circulatie - Protocolul 4 al.2 din C.E.D.O. si art.25 din Constitutia Romaniei, Dreptul la demnitate al fiintei umane, se incalca Protectia datelor cu caracter personal - Art. 8 din Carta drepturilor fundamentale U.E., Dreptul la libertatea constiintei - Art. 29 alin. 1 din Constitutia Romaniei.
July 1st, 2009
Americanii au gasit ce si-au dorit: un presedinte socialist si ultra-liberal, sustinator radical al avortului si homosexualitatii. Incotro se indreapta America?
Presedintele SUA, Barack Obama, i-a asigurat, luni, pe reprezentantii lobby-ului homosexual radical ca va fi “nu doar prietenul, ci si aliatul, principalul suporter al drepturilor lor”, anunta France Presse. Obama a declarat acestea in timpul [...]
(5 voturi, media: 4.20 din 5)
Loading ...
(13 voturi, media: 4.38 din 5)
