Fiind în anul Caragiale, după transferuri viceversa de deputaţi şi senatori de la Putere (P.D.L., U.N.P.R.) la Opoziţie (P.S.D., P.N.L., P.C.) şi după ce deputaţii minorităţilor etnice au trădat din nou, a trecut prin Parlament Moţiunea de cenzură cu titlul: „Opriţi Guvernul şantajabil. Aşa nu, niciodată!“. Ca să nu coincidă cu ziua de 8 mai, când în anul 1921 comuniştii evrei de la Moscova împreună cu câţiva evrei cu cetăţenie română au înfiinţat Partidul Comunist din România, pentru liderii noii Puteri a U.S.L. (P.S.D., P.N.L., P.C.) sprijiniţi de U.N.P.R. şi deputaţii minorităţilor etnice a fost stabilit un program de lucru intensiv. În după amiaza zilei de 7 mai a.c. a fost prezentat în Parlament „Programul de guvernare 2012“ şi a fost citită lista cu cei propuşi pentru a face parte din noul Guvern din România. După lungi şi furtunoase discuţii în Parlament, inspirate multe din operele lui Ion Luca Caragiale, în seara zilei de luni a fost aprobat Guvernul Ponta şi Programul de guvernare, pentru cel mult 7 luni din anul 2012. După ora 21, membri noului Guvern din România s-au dus la Palatul Cotroceni şi au depus jurământul în faţa preşedintelui Băsescu. La finalul ceremoniei, sub pretextul că e criză, preşedintele Băsescu a refuzat să ciocnească o cupă de şampanie cu noii miniştri ai U.S.L. şi cu ceilalţi invitaţi. Fiind în anul Caragiale, liderii noii Puteri n-au avut inspiraţia să sponsorizeze întâmplarea şi să ducă 10 sticle de şampanie pentru protocolul prezidenţial. [Continuare →]
În urma întâlnirii cu prietenii și simpatizanții platformei Nationalistii.ro, s-a luat decizia organizării unei acțiuni publice deschise tuturor naționaliștilor români, la care să poată participa liber toate organizațiile sau persoanele ce și-au asumat crezul naționalist.
Propunerea care a fost în asentimentul tuturor celor prezenți la întâlnire a fost aceea de a organiza un marș comemorativ, de sărbătoarea creștină a Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos, în ziua de joi 24 mai 2012, o zi cu dublă semnificație, întrucât în această zi se face și pomenirea eroilor și martirilor căzuți pentru Neam și credința strămoșească.
Ajunsi insa in fata comisiei de autorizare din Primaria Bucuresti, ne-am lovit din pacate de un refuz categoric. Cu toate ca solicitasem un mars cu doar 100 de participanti purtand in tacere portretele Sfintilor Marturisitori, ni s-a comunicat faptul ca nu numai ca nu putem urma traseul stabilit initial, dar sub nici o forma nu putem desfasura marsul pe carosabil, ci doar pe trotuar!!!
Le-am atras atenția “tovarășilor” că ne cam discriminează în raport cu alte organizații, cărora nu le-au îngrădit niciodată deplasarea pe carosabil, ba dimpotrivă, le-au asigurat tot suportul și logistica necesară, dând drept exemplu parada perversității (travestită în așa-zisa “diversitate” homosexuală), adunare publică ce scandalizează an de an opinia publică românească și care totuși continuă să primească aprobarea de a paraliza circulația mașinilor în toată Piața Unirii. Ce răspuns credeți că am primit ? Textual: “Aaaa, dar parada gay este un eveniment major…” DE CÂND A AJUNS ANORMALITATEA, ABERAȚIA ȘI SATANISMUL HOMOSEXUALITĂȚII “EVENIMENT MAJOR” ÎN ROMÂNIA !? SI CINE DICTEAZA IMPORTANTA MAI MARE SAU MAI MICA A UNUI EVENIMENT?
PARINTELE ARSENIE BOCA NU ARE VOIE PE BULEVARDELE BUCURESTIULUI, INSA TRAVESTITII DA???
Înțelegând că nu mă aflu printre prieteni ai Ortodoxiei și ai Neamului Românesc, m-am ridicat de la masa de discuții, refuzând să semnez un protocol de miting rușinos, cu niște politruci care pun mai presus drepturile “minorităților sexuale” față de cele ale majorității Ortodoxe. Cu riscul de a fi amendați, pe 24 mai vom ieși pe traseul anunțat la Primărie pentru a mărturisi Credința Strămoșească și pentru a cinsti sacrificiul eroilor acestui Neam. În aceste vremuri ale inversării valorilor morale, a fi normal și a mărturisi crezul Ortodox și Naționalist poate duce la repercursiuni. Se vede că se întorc vremurile muceniciei din primele veacuri ale creștinismului, când mărturisirea credinței creștine în public era aspru pedepsită. Cine are urechi de auzit, să audă. Sus să avem inimile !
“Marcel Bouroş, creştin lucrător, om de mare calitate sufletească şi foarte implicat în viaţa cetăţii, s-a decis să încerce să schimbe Constanţa, oraşul în care locuieşte de aproape o viaţă si s-a înscris, ca independent, în cursa electorală pentru funcţia de primar al Constanţei. Crezul său este că poate aduce pe făgaşul normalităţii această a doua urbe din ţară ca importanţă economică.
Pentru că este prea modest, puţină lume ştie ce realizări are în spate. Între acestea, cele mai importante pentru comunitate sînt Fundaţia “Sfinţii Martiri Brâncoveni” şi complexul “Curtea Brâncovenească” (include o şcoală şi o librărie ortodoxe). Dar dl Marcel Bouroş este şi un promotor al adevărului istoric, un vechi militant pro-vita şi un apărător al credinţei noastre ortodoxe. Aşa încît, dacă aş fi constănţean, ar avea votul meu.
Nu ştiu ce şanse are dl Bouroş în faţa actualului primar, care e starostele caracatiţei politico-financiare ce a cuprins Constanţa, dar gestul său generos de a-şi pune pielea în joc pentru binele public merită toată aprecierea. Iar Constanţa ar merita un primar ca dl Marcel Bouroş.
Poate că, dacă vor exista mai mulţi curajoşi care să ia lupta pe cont propriu, adică să candideze fără a fi îndatoraţi vreunui partid (pentru că toate cele care contează sînt compromise şi compromiţătoare), se va schimba şi clasa politică în bine. Măcar puţin.”
Interviu cu Dr. Carmen Harra 2012 si Dacia-Romania in contextul universal
Motto: “Acesti vizionari au vazut potentialul unei lumi noi, o lume care reda un scenariu superb Romaniei.” Carmen Muresan-Harra
De Gabriel Teodor Gherasim, New-York
Dr. Carmen Muresan-Harra este o persoana care cunoaste detailat atat realitatile comuniste cat si cele capitaliste. A cunoscut oprelistile dictaturii comuniste si individualismul obsedant al capitalismului. Frecventa invitata a mass-mediei americane si romanesti, in subiecte de analiza psihologica, sociologica, de numerologie si de cabalistica, am rugat-o sa imparta cu cititorii nostrii unele reflectii asupra conexiunii anului fatidic 2012, vis-à-vis de spatiul si populatia Carpato-Danubiana chemate in istorie cand Dacia cand Romania. Gabriel T. Gherasim: Stimate doctor Harra, cum vedeti simbolismul si realitatea acestui an?
Carmen M. Harra: Daca ne uitam din punct de vedere cabalistic, deci 12-21-2012, si insumam cifrele la un singur numar gasim valoarea ‘11’. In codurile numerologice ale antichitatii cifra 11 simbolizeaza ‘iluminare’. Ce se intampla cu noi simbolizeaza incheierea unui ciclu in Cartea Vietii, un ciclu in istoria umanitatii. A unui capitol de mii de ani de intuneric care in conceptul budist insemna era lui ‘kali-yuga’ sau ‘jugul intunericului’, o era redusa a constiintei umanitatii si plina de varsari de sange. Este un anotimp in anul cosmic de aproape 6 000 de ani care ajunge la un sfarsit. In timpurile vechi se faceau asemenea calculatii de o precizie incredibila pe baza unui sistem numerologic dezvoltat cu mii de ani in urma, care prezicedau cand se incepe si cand se termina o etapa pentru umanitate. Bazandu-ne pe aceste calculatii ciclice, se preconizeaza traversarea iminenta intr-o epoca ‘de aur’, care la randul ei va dura mii de ani si care este la indemana noastra ca sa o marcam atat ca intensitate cat si ca durata, bazat pe implicarea noastra ca oameni si societate. Insa intre aceste doua epoci are loc un moment de deruta, ca in orice schimbare, pe care Schopenhauer o definea drept “o evolutie care pleaca invariabil de la o stare de haos”. Deci ca sa creezi progress, trebuie ca sa treci prin haos. Noi simtim acum acest haos, de la obstacolele ecologice si nutritive in fata caruia expunem sistemul nostru imunitar, pana la situatiile de criza macro-sociala, fie datorata crizelor economice, fie la cele de populatii migratoare si a stresului cotidian. De fapt, ne confruntam cu atata nedreptate si cu atata confuzie la nivelul gandirii colective, incat aceasta este o tranzitie foarte dificila, de la o era la alta. Suntem ca omenire exact ca un pacient care a trecut printr-o operatie la inima: pe de o parte avem sansa la o viata mai sanatoasa datorita operatiei, dar pe de alta parte trebuie sa trecem printr-o lunga perioada de convalescenta. Si nu trebuie de neglijat faptul ca daca operatie nu reuseste, pacientul poate sa si moara.
Daca operatia reuseste, pacientul iese din aceasta procedura transformat si fizic si psihic. Unele lucruri trebuie sa le invete din nou, ca in perioada infantiei (ridicat in picioare, mersul pas cu pas, balanta de sine statatoare, nutritie evoluata de la mancare tip piure la mancare solida, s.a.m.d.).
După un şomaj tehnic de aproape trei luni, de neparticipare la activităţile din Parlament, inclusiv la întrebări şi interpelări adresate premierului şi miniştrilor, Opoziţia de catifea (P.S.D., P.N.L. şi P.C.) a reuşit să treacă „la mustaţă“ o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Ungureanu, în ziua de 27 aprilie a.c. Ca urmare a unei politici absurde a liderilor P.D.L., U.N.P.R. şi U.D.M.R. vizând interzicerea participării la vot a propriilor parlamentari la moţiunea de cenzură a U.S.L., Cabinetul Ungureanu a fost demis după numai 78 de zile. Ca să atenueze din efectul mediatic al demiterii Guvernului Ungureanu, preşedintele Traian Băsescu l-a desemnat foarte rapid, în câteva ore, pe preşedintele P.S.D., Victor Ponta, ca premier al României. Liderul P.S.D. s-a lăudat că în 30 de secunde de la desemnarea sa ca premier va anunţa lista noului Executiv. Nu a primit-o atât de rapid de la stăpânii străini ai României şi citirea ei a făcut-o abia în seara zilei de 1 Mai a.c., la o conferinţă de presă. Apoi, le-a aplicat politica faptului împlinit celor din organele de conducere ale P.S.D., P.N.L. şi P.C., care, în unanimitate ca la Partidul Comunist, au fost de acord cu nominalizările mediatizate. [Continuare →]
Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor și Refugiaților (APADAR) împreună cu membri ai comunității palestiniene din România alte ONG-uri românești, vă invită să participați la protestul organizat împotriva atrocităților din pușcăriile israeliene.
Adunarea publică va avea loc Joi 3 mai 2012 între orele 12-14 pe trotuarul de vis-a-vis (trotuar parc) de sediul Ambasadei Israelului din București, Piața Unirii.
Susținem greviștii foamei, deținuții politici palestinieni. Autoritățile au fost anunțate legal.
Amintim că aproximativ 1.200 de deţinuţi palestinieni au intrat de marţi 17.04.2012 în greva foamei şi alţi 2.300 au refuzat să fie hrăniţi vreme de 24 de ore, au anunţat serviciile penitenciare israeliene, citate de France Presse.
„Cu ocazia Zilei prizonierilor, 2.300 de deţinuţi au spus că refuză să primească hrană astăzi şi alţi 1.200 au anunţat că vor începe o grevă a foamei”, potrivit unui comunicat. Palestinienii marchează în fiecare an la 17 aprilie Ziua prizonierilor palestinieni.
„Marcarea Zilei prizonierilor este diferită în acest an pentru că condiţiile de detenţie din închisorile israeliene s-au înrăutăţit”, a explicat luni ministrul palestinian al prizonierilor, Issa Qaraqae. „Poporul nostru va continua să lupte până la eliberarea tuturor deţinuţilor”, a asigurat el.
Pe de altă parte, Israelul urmează să îl elibereze în cursul după-amiezei pe responsabilul unui grup radical jihadist, Khader Adnan, care a făcut recent o grevă a foamei record de 66 de zile, după ce a fost menţinut în detenţie administrativă, fără a fi inculpat.
Exemplul său i-a inspirat şi pe alţi deţinuţi palestinieni, care au început greve ale foamei în ultimele săptămâni. Peste 4.700 de palestinieni sunt deţinuţi în Israel, conform Clubului prizonierilor palestinieni, majoritatea din motive de securitate şi ispăşind pedepse cu închisoarea pe viaţă, informează Agerpres.
Mii de palestinieni sunt în greva foamei în închisorile israeliene – de peste o săptămână, protestând împotriva măsurilor de detenţie pe termen nedeterminat, maltratărilor şi condiţiilor inumane de detenţie. Unii dintre cei care au ieşit, au povestit reporterilor despre viaţa lor în spatele gratiilor.
Grupurile pentru drepturile omului din Cisiordania spun că peste 2000 de palestinieni au intrat în greva foamei de mai bine de o săptămână, iar alţii sunt gata să li se alăture săptămâna viitoare. În momentul de faţă, există aproximativ 5000 de palestinieni închişi închisorile israeliene. În fiecare an, 700-800 de minori sunt arestaţi, şi în total, 20 la sută de palestinieni au trecut prin experienţa închisorilor israeliene.
Yahya as-Sinwar a fost arestat în 1988 şi condamnat la 462 de ani de închisoare. El a executat până acum 23 de ani de detenţie şi are în prezent vârsta de 50 de ani. El este unul dintre fondatorii organizaţiei Hamas şi a Universităţii Islamice din Gaza.
Israelul l-a acuzat de organizarea şi conducerea Hamas, unitatea de securitate internă MAJD şi uciderea trădătorilor palestinieni care au spionat pentru Israel. As-Sinwar spune că nu au avut de ales, pentru că aceşti oameni puneau mişcarea de rezistenţă în pericol.
Vorbind despre anii petrecuţi într-o închisoare israeliană, As-Sinwar povesteşte că diferitele tipuri de tortură sunt practici de rutina.
Febra alegerilor, cu schimbările politice cata-clismo-comice, a băgat în priză pe toată lumea. Chiar și cei mai puțin interesați de politică au devenit atenți și încep să pună întrebări. Peste cutremurul generat de căderea guvernului s-a așternut o atmosferă de nesiguranță și neliniște din care oamenii ies buimăciți. Cine va câștiga alegerile ? Toată lumea știe că PDL-ul este o corabie portocalie pe cale să se scufunde, de pe care șobolanii pleacă primii, către corabia USL-istă, nu mai puțin fragilă. Căci la fel de bine este știut faptul că nici USL-ul nu va rezista după alegeri. Această corabie USL-istă a celor slabi, dar la fel de corupți ca și cei pe care vor să îi scufunde, e putredă și pârâie din toate încheieturile. Ruptura din USL este grăbită de furia cu care se ceartă pe șobolanii portocalii care își caută scăparea pe una dintre cele două componente: către matca comunisto-pesedistă sau cea așa-zis liberală.
Lupta din interiorul USL-ului dintre cei doi aliați de conjunctură, de a acapara câți mai mulți fugari demonstrează doar două lucruri, la fel de deplorabile în concluzii: 1. că sunt toți de aceeași mamă, pentru că îi primesc în rândurile lor pe cei pe care mai ieri îi acuzau de corupție și furt; 2. că nici ei nu cred în unitatea USL-istă, și se pregătesc de lupta pentru putere dintre ei, de după alegeri, adunând cât mai multe “trupe” și oameni cu funcții în administrație din teritoriu.
Nesiguranța și confuzia este sporită de apariția unor noi trâmbițe electorale pe scena politică românească și așa multicoloră și stridentă. PP-DD –ul este un fel de remake prost turnat al inflamării PRM-isto vadimiene de la alegerile din 2000. Și atunci, ca și acum filmul a fost turnat cu actori și figuranți ce au jucat (machiați diferit) în roluri duble, când într-un partid, când în celălat. Astăzi, Vadim, “tribunul poporului”, e căzut în uitare, însă noul tribun ridicat în locul său, are la dispoziție un post de televiziune “al poporului” de pe care lansează aceeași demagogie ieftină, cu iz patriotardo-naționalist, fără nici un fel de acoperire.
În toată această degringoladă, în care nimeni nu mai crede pe nimeni și toată lumea nu mai crede în nimic, poporul așteaptă ceva, o mântuire, un izbăvitor al țării, un om-soluție la toate problemele națiunii, care să ne scape de durerea de cap a politicii, pentru a putea să ne vedem fiecare de treburile noastre, liniștiți.
Cu toții vrem o soluție politică corectă, ne dorim ca țara să fie condusă de oameni onești, care să nu ne fure, să nu ne vândă, care să ne asigure un climat economic înfloritor, o economie și o monedă stabilă, cu putere de cumpărare, speranța unui viitor mai bun pentru copii noștri, și cu un trai decent pentru pensionari. O fi chiar atât de greu ?! Oare cerem prea mult ?
În noiembrie 2008, în timpul campaniei pentru candidatura mea, în Colegiul 2, Judeţul Ialomiţa, la postul de senator P.R.M., din partea Vatrei Româneşti, am publicat articolul „Aţi votat cleptocraţia? Aţi rămas cu sărăcia!“, în care defineam un nou termen politologic, pe care, calchiind cuvîntul democraţia, îl introdusesem în presă – cleptocraţia: puterea hoţilor care conduc statul, adică a tuturor partidelor care au guvernat ţara şi o guvernează şi acum, indiferent de denumirea – P.S.D., P.C., P.N.L., P.N.Ţ.C.D., P.A.C., P.U.R., P.D., U.F.D., U.D.M.R., U.N.P.R. – sau de „doctrina“ pe care o afişează, dar pe care, de obicei, nu o au! Deoarece adevărata lor doctrină a fost şi este una singură, jefuirea Patrimoniului Naţional, prin rotirea „democratică“ la guvernare şi prin înţelegeri subterane. În acel articol descriam geneza şi relaţiile dintre principalele partide politice care au guvernat şi/sau guvernează România şi care formează cleptocraţia, compusă inclusiv din indivizi care ocupă funcţii oficiale în stat şi sunt demascaţi, uneori de presă, alteori sunt ascunşi bine şi care foarte rar sunt dibuiţi de presă. Şi, în cele mai multe cazuri, fără efect, căci presa nu mai este „a patra putere în stat“, ci este, în cea mai mare parte, manevrată de cîţiva „moguli“ de presă! [Continuare →]
În primăvara anului 2012, în preajma alegerilor locale din 10 iunie a.c., în politica românească avem de toate: scandaluri în partidele politice parlamentare şi neparlamentare; agitaţie şi gălăgie multă la sediile partidelor politice din judeţe şi din localităţi pe tema stabilirii candidaţilor pentru funcţiile de preşedinte al Consiliului judeţean şi de primar, precum şi a locului pe listele de candidaţi în Consiliile locale şi cel judeţean; încurcături în privinţa unor alianţe politice sau electorale la nivel naţional sau local; treceri ale multor candidaţi la alegerile locale de la un partid la altul; pregătiri pentru campania electorală şi mai ales pentru fraudarea alegerilor de către cei care se află la Putere şi cei din Opoziţia parlamentară; promisiunea repetată a Puterii că de la mijlocul anului 2012, adică înaintea alegerilor locale, se începe revenirea salariilor bugetarilor spre nivelul avut în vara anului 2010, dar ce le-a luat Regimul Băsescu-Boc-Ungureanu (respectiv 30 la sută-70 la sută din veniturile lunare) nu se restituie; dezordine în ceea ce priveşte diminuarea ilegală a pensiilor la circa 3 milioane de beneficiari, precum şi calcularea greşită a drepturilor cuvenite, urmată de imputări, la peste 200.000 de urmaşi ai celor ucişi în decembrie 1989 şi la revoluţionari; învălmăşeală la acordarea de ajutoare sociale şi mare înghesuială la pomenile electorale date sub pretexte dintre cele mai interesante (de ziua localităţii, a fiilor satului, a morţilor, a celor vii, a înfloririi liliacului, lalelelor, narciselor, bujorilor, salcâmilor şi teilor, a plecării oilor la munte etc.), dar mai ales de 1 Mai, apoi de 8, 9 şi 10 Mai ş.a.m.d. [Continuare →]
In Saptamana Luminata a anului 2012 de la nasterea Mantuitorului a aparut, la Editura Tipo Moldova – Iasi, o lucrare inspirata de Profesorul Florin Constantiniu (urmariti video la Roncea.Ro), caruia i se si dedica, In Memoriam:
DOCUMENTE
DIN ARHIVA
CORNELIU ZELEA CODREANU
- I –
EDITATE
DE
VICTOR RONCEA
PENTRU
CIVIC MEDIA
ÎN COLABORARE CU
GH. BUZATU
IAŞI
TIPO MOLDOVA
2012
AVERTISMENT
de Prof Univ Dr Gheorghe Buzatu
A SOSIT momentul – precizam în 2011, prefaţând pentru Editura Tipo Moldova (Colecţia „Opera Omnia”) volumul Pentru legionari, I, semnat de Corneliu Zelea Codreanu - ca, lăsând deoparte toate calculele şi jocurile politice, toate schemele savante, în esenţa lor pseudoştiinţifice, toate tentativele disperate ale unei „societăţi civile” compromisă de-a mai lustrui ce-i posibil, să lăsăm în sfârşit ca problemele trecutului să fie dezbătute prioritar de istorici. De acei care au operă şi care au dovedit că ştiu ce înseamnă a munci în biblioteci şi arhive, române ori străine, care ne-au oferit descoperiri relevante, care cunosc ce înseamnă a purta un dialog ştiinţific, în spiritul unui clasic adagiu – sine ira et studio!
Trebuie să fim pregătiţi din start de surprize peste măsură şi chiar ilogice, tot astfel după cum nu avem să nu ignorăm recunoaşterile ce se impun la adresa orişicui ori despre orişice. În această privinţă, nu demult, Nicolae Breban observa cu deplină îndreptăţire în excelenta-i Istorie dramatică a prezentului. Aventurierii politicii româneşti (Bucureşti, Editura Muzeului Literaturii Române, 2010, p. 239): „Cum să înţelegem istoria dacă excludem din seria amplă şi întortocheată a evenimentelor pe care le-a trăit naţiunea noastră unele segmente ample şi extraordinar de dramatice, de expresive, care ar trebui privite azi cu o anume răceală (poate şi curaj!) şi refuzăm să le acceptăm <<ca atare>>, adică aparţinând şi reprezentând nu numai <<ceea ce am fost>>, dar şi <<ceea ce suntem>> …”
În urmă cu exact zece ani, deschideam, tot cu un Avertisment, ediţia a X-a a volumului Pentru legionari. Care ediţie (Bucureşti, Editura Majadahonda, 2001, 406 p. + ilustraţii inedite), precum şi precedentele, s-a dovedit – fără false pretenţii – una de succes, tirajul epuizându-se fără dificultate, fără probleme. Dintr-un alt unghi însă faptul era surprinzător, de vreme ce după atâtea decenii scurse în urma şi în umbra nenorocitului act de la 23 august 1944, toate scrierile şi materialele purtând semnătura lui Corneliu Zelea Codreanu, iar nu în mod special amintirile sale neterminate, în privinţa cărora inegalabilul Nicolae Iorga a exprimat, în capodopera sa Istoria Românilor (vol. X, 1939), serioase dubii şi grave rezerve, au fost declarate în mod oficial „interzise”. Contravenţiile fiind, evident, pedepsite cu ani grei de temniţă. Şi totuşi – ce cruntă ironie a istoriei! – în prezent toate lucrările fostului Căpitan, deci inclusiv Pentru legionari, circulă în deplină libertate, sunt examinate şi comentate în cadrul unor simpozioane interne sau internaţionale, iar, de dată recentă, pot fi consultate inclusiv pe … Internet (cf. www.fgmanu.ro/carti/1/capitol-30-42k).
În 1996, în Radiografia Dreptei Româneşti (1927-1941), realizată în colaborare cu Corneliu Ciucanu şi Cristian Sandache[1], am consacrat lui Corneliu Zelea Codreanu mai multe pagini consistente, pe măsură rolului şi locului său în istoricul Mişcării Legionare şi în evoluţia României contemporane[2]. Paginile, cuprinzând şi bibliografia lucrărilor lui Codreanu, precum şi unele dintre cărţile şi studiile ce-i fuseseră consacrate, nu au fost pe placul unora dintre culturnicii pripăşiţi, deşi am apelat la atâtea argumente forte[3]. Între altele, la opiniile unor reputaţi istorici români şi străini, precum, în ordine, Florin Constantiniu sau Andreas Hillgruber, Martin Broszat, Ernst Nolte, Keith Hitchins, Nicholas M. Nagy-Talavera, Armin Heinen, Francisco Veiga ş.a..
Lui Francisco Veiga, şi nu numai, îi datoram unele recunoaşteri de esenţă care trebuie să se afle în atenţia specialiştilor: „ … Mişcarea Legionară nu a fost niciodată o transpunere întocmai a modelelor fasciste străine şi în aceasta constă superioritatea ei asupra unor copii atât de grosolane […] Codreanu şi ai săi şi-au dezvoltat propriile discursuri, intim legate de cultura română, în general, atât la sate cât şi la oraşe, şi întotdeauna au datorat mult unor importante curente şi figuri ale intelectualităţii. Mişcându-se într-o lume de profesori, studenţi şi burghezie de studii, ei au avut grijă să arate clar pe cine considerau inspiratorii multora dintre acţiunile lor”[4].
Loading ...
În urma întâlnirii cu prietenii și simpatizanții platformei Nat
(6 votes, average: 3.83 out of 5)
